Decepția

XV.Discordie

DISCORDIE : Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități ; disensiune, dezacord;

(p. ext.) ceartă, vrajbă; dușmănie.

Noua confuzie care mi s-a instaurat pe chip odata ce fata si-a anuntat existenta in locul in care eu si Harry eram, privirea dura care mi-a aruncat-o el inainte sa se retraga si sa mearga sa o imbratiseze pe fata si atitudinea total degajata a femeii m-a ingrijorat evident. Ce se intampla aici?

Observandu-i mai bine imbracamintea fetei, puteam sa-mi dau seama ca nu avea legatura cu nimic din ce era Agentia. Blugii sai largi, extrem de lasati pe talie, maieul ei alb lipit de corpul sau slabanog si piercingurile si tatuajele dandu-i o infatisare neglijenta dar totodata extrem de indiferenta de felul in care era vazuta de cei din jur. Ma intreb, cine este aceasta femeie?

-Deci ea este minunata Antonia! Imi pare bine de cunostinta scumpo, spune ea, vocea sa ironica, extrem de asemanatoare cu ce a lui Harry, facandu-ma sa ma incrunt si mai mult.

Observandu-l pe Harry dandu-si ochii peste cap, tragand-o de umar pe femeie, inchizand usa repede, nu inainte sa arunce o privire scurta pe hol, asigurandu-se ca nu era nimeni care sa ne stea in cale sau care sa ne priveasca.

-Imi spune cineva si mie ce se intampla aici? intreb eu, vocea mea rasunand in incaperea linistita, capul lui Harry ridicandu-se instant aruncandu-mi o privire dura semn ca ar fi mai bine sa tac daca nu vreau probleme si mai multe. Inca era nervos pe mine dar intr-un fel ma bucur extrem de mult ca nu si-a eliberat frustrarea pe mine, chiar daca stiam ca asta vroia sa faca acum dar musafirul cel nou l-a intrerupt si l-a facut sa-si axeze atentia pe altceva decat pe pedepsirea mea.

-Oh, vorbeste! indruga femeia batand batjocoritor din palme, indreptandu-se spre mine cu un zambet ironic, crezand ca ii va merge jocul. Dar nu, nu am de gand sa intru intr-un alt joc, am destule probleme cu Harry, nu mai vrea inca pe cineva pe capul meu.

-Antonia...ea e Stella, spune Harry, punandu-se ca un scut in fata mea, intentia Stellei fiind de a se apropia de mine, privirea amenintatoare a lui Harry facand- o sa rada usor si sa se indeparteze, punandu-si mainile deasupra capului.

-Incantata de cuostinta papusa, spune ea facand o grimasa, zambindu-mi apoi fals.

-La fel, spun eu printre dinti, rasetul ei respingator auzindu-se apoi in camera.

-Hm, ti-ai gasit una dura Harry, spune ea mijindu-si ochii si privindu-ma mai bine, ranjetul inca fiindu-i prezent pe fata.

-Nu avem timp de prostii Stella. Haide sa trecem la treaba! maraie Harry, tragandu-ma de brat , intorcandu-ma spre el.

Mi-am smuls bratul din stransoarea sa, nevrand sa-l mai las sa ma atinga in vreun fel, confuzia mea inca fiind prezenta, rolul acestei femei in acest moment fiind necunoscut pentru mine.

-Stella este aici sa ne ajute Antonia. E mai...diferita dar incearca sa o suporti. Poti avea incredere in ea, ma informeaza el, aruncand o privire rapida spre fata care s-a instalat deja la masa, scotandu-si o gramada de cabluri si dispozitive, aranjandu-le frumos.

-Bine, soptesc eu privindu-l scurt, intentia mea fiind de a ma indeparta de el, dar bratul meu a fost din nou prins intre degetele sale de otel, privirea lui Harry ramand la fel de impasibila.

-Vom discuta mai incolo de ce ai facut. Acum in schimb, trebuie sa ne concentram sa ramanem in viata! maraie el, lasandu-mi bratul si indreptandu-se spre locul in care se afla Stella, asezandu-se langa ea si incepand sa discute in timp ce eu ma uitam buimaca la interactiunea celor doi.