LV.Armonios

2.6K 181 23
                                    

ARMONIOS: Care are armonie, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat 

Nu credeam că va exista un moment în care să vreau să mă reîntorc în Brazilia, să fiu lovită de căldura sufocantă pe care am resimțit-o acolo. Dar în acest moment, coborând din avion și fiind întâmpinată de ploaia și frigul mereu prezent în Marea Britanie m-aș întoarce în Brazilia. Dar trebuia să accept situație pentru că știam că așa este mai bine. Unde sunt acum este exact locul în care trebuie să fiu. Încă am rămas marcată de conversația cu Harry, de felul în care mi-a vorbit pentru simplul fapt că părea atât de sincer. Poate că totuși mai există speranță, poate că totuși încet voi reuși să sparg acel perete imaginar pe care și l-a construit. Nu știu exact ce s-a întâmplat cu el, dar simt că ceva este schimbat la el; în felul său de a fi, comportamentul său. Cu toate că este în continuare degajat și extrem de rece majoritatea timpului, uneori îmi dau seama că mă privește, îl simt studiindu-mă în depărtare dar de asemenea pot observa că mintea sa este în total altă parte. Nu îl voi forța, nu voi face niciodată acest lucru și cu toate că știu prea bine că Harry nu e potrivit pentru mine, nu există altă persoană mai bună pentru mine în acest moment. 

-Ești gata? 

Ochii mei s-au mutat în direcția vocii, Harry privindu-mă ușor neliniștit, probabil din cauza comportamentului meu recent. Nu pot să mint, nu am cum să nu fiu în șoc după ce s-a întâmplat în Germania dar de asemenea nu pot să mă concentrez pe acele  lucruri deoarece știu prea bine că nu sunt destul de puternică să le suport. Având în vedere această situație, cel mai potrivit lucru ar fi să îmi ocup timpul cu altceva, iar acest lucru se va întâmpla cât de curând. Nu credeam vreodată că voi ajunge în acest punct atât de repede, știam că era ceva greșit odată ce am fugit din Brazilia, iar faptul că Harry refuza să-mi spună care este problema mă neliniștea și mai mult. Dar acum suntem aici. În sfârșit vom ajunge față în față cu Organizația din nou și vom afla ce urma să facem. Eram pregătită pentru orice, nimic nu m-ar mai putea surprinde. Eram pregătită să dau ochii cu tata, cu șefii Organizației și cu toate că nu voiam să mă gândesc la ce va urma, știam că eram pregătită să le spun tot ce s-a întâmplat cu mine în Germania și Brazilia.

Am încuviințat odată ce am simțit corpul cald al său emanând în spatele meu. Mi-am întors privirea, ochii mei rămânând fixați asupra orbitelor verzi ale lui Harry, observându-i trăsăturile feței. Era îngrijorat, iar acest lucru se vedea după felul în care mă privea. Am răsuflat ușor șocată odată ce i-am simțit palma caldă atingându-mi obrazul, căldura corpului său radiind puternic pe locul atins de acesta. 

-Sunt neliniștit, Antonia. Nu ești în apele tale și acest lucru mă îngrijorează până în punctul în care aș ucide. Ți-am spus că te voi proteja cât voi continua să respir și plănuiesc să-mi duc la bun sfârșit această obligație dar nu te pot ajuta dacă nu vorbești cu mine. 

L-am privit pentru a doua oara în ultimele ore, abia acum văzându-l cu adevărat. Harry nu vorbește, nu știe să-și exprime gândurile și emoțiile dar până acum credeam că nici nu dorește acest lucru. Dar acum, observându-i ochii sălbatici, confuzi și îngrijorați, mintea mea s-a umplut complet de el, neputința de a mă îndepărta de acesta simțiindu-se cu adevărat. Aveam nevoie de el, aveam nevoie să îl simt cât mai aproape posibil de mine și dacă asta însemna să comit un adevărat păcat, să-mi încalc o promisiune care nu credeam că va fi încălcată. 

Ochii mei au rămas fixați pe ai săi, buzele mele lipindu-se în cel mai disperat mod de ale sale, lăsând în urmă orice gând care îmi încetinea această dorință puternică. Nu mai conta nimic, nu mai conta nimic din jurul nostru. Aveam nevoie de el și chiar dacă tot ce ne-a mai rămas sunt aceste clipe, voiam să le trăiesc din plin. Nu mă puteam gândi la alte consecințe, aveam nevoie de el în cel mai crud și erotic mod posibil, iar dacă urma să fac cea mai mare greșeală din viața mea, aveam de gând să o fac de asemenea cea mai bună greșeală posibilă.

DecepțiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum