Decepția

LXXIX.Letalitate

LETAL: Care provoacă moartea; mortal, de moarte.  

Nu mă consideram un înger, niciodată nu am făcut-o. Bunătatea necondiționată, o alură solemnă și intențiile pure nu mă caracterizau. Știam că lumea în care trăiam a distrus orice urmă de puritate care i-a ieșit în cale; foc și fum. O viață schimbată, un eter nesfârșit. El era personificarea letalității și totuși mă făcea să mă simt mai în viață ca niciodată. Un paradox. Erau atât de multe cuvinte speciale pentru a descrie bărbatul din fața mea, bărbatul care continua să-mi atingă pielea cu atât de multă pasiune încât aveam impresia că voi leșina. 

-Dă-o jos. Murmurul pasional ieșit dintre buzele sale m-a făcut să-mi întorc privirea, observându-i ochii clipitori, dorința și o ardoare imposibilă cuprinzându-i întregul chip. Rochia părea acum grea peste trupul meu, acesta trecându-și degetele peste corpul meu, mâinile sale ajungând peste fese, strângând cu puterea pielea și împingându-mi corpul mai mult în al său.  Palmele mele îi atingeau umerii largi, trecând peste sacoul întunecat, șoldurile sale mișcându-se incontrolabil în ale mele, agitat și mult prea încălzit. Porunca sa era prea tentantă, făcându-mi imposibil să-i refuz cererea. Puteam deja să știu ce gândea, momente ca acestea fiind imposibile de controlat până și în cazul său. Corpul său vorbea cu mine mereu, netrădându-i adevăratele dorințe. 

-Acum, șoptește acesta, vocea sa moale apăsându-mi gândurile din cauza cuvintelor posesive și autoritare. Privindu-l cu o atenție deosebită, am oftat odată ce buzele sale s-au apropiat de gâtul meu, făcându-i loc pentru a începe acest joc obsesiv. 

-Ajută-mă. 

Știam că mă auzise, pentru o secundă corpul său oprindu-se din mișcări, respirația sa caldă revenind apoi pe fața mea, buze umede lipite de ale mele într-un vis amețitor. Trântind ușa în urma sa, mi-a tras corpul spre patul mare, presupunând că aceasta este camera sa după modul în care era amenajată. Harry a fost mereu ordonat, iar această cameră părea făcută pentru el; pereți înalți de un gri deschis, mobilă modernă în culori simple, reci și un pat mai mare decât văzusem în viața mea. Era o cameră simplă dar atât de stilată. Atenția mi-a fost atrasă din nou, acesta ridicându-mi brațele deasupra capului, trăgând fermoarul rochiei și ridicând-o peste capul meu, neinteresat de posibilitatea deteriorării unei rochii atât de scumpe și frumoase. Rămânând în fața sa doar în lenjeria intimă, am încercat să nu-mi arăt stânjeneala, acesta fiind mult prea ocupat cu pielea mea pentru a realiza privirea de pe chipul meu. Împingându-mă pe pat, pernele moi m-au înconjurat, secunda următoare trupul lui aplecându-se spre mine, buze moi trasând linii pe întregul meu piept, ferind bandajul de sub sân. Îi puteam observa privirea întunecată, excitată și atât de doritoare dar totodată ochii săi s-au schimbat pentru moment odată ce a privit bandajul. Eram atât de curioasă să știu ce gândea acum. Harry mi-a trecut mâinile pe spatele acestuia, scăpând repede de sacou și cămașa neagră, trupul său tatuat apărându-mi în față. Îi iubeam corpul, pieptul, tatuajele; îl făceau mai uman, mai aproape de acea ființă frumoasă care exista undeva în adâncul său. Timpul trecea, acesta continuând să preseze săruturi fine pe întregul meu corp. Era o senzație nouă, el nu obișnuia să fie atât de tandru. 

Știam că și el putea simți electricitatea și adrenalina de a fi din nou împreună. Era atât de pură și spontană încât știam că și el simțea. Degetele mele au trecut peste urma din pantalonii său, desfăcând cureaua. 

-Dă-i jos. Sunt atât de inconfortabili, mârâie acesta referindu-se la lenjeria sa care îi oprea dezlănțuirea trupului. Trăgându-mi părul de sub mine, l-am lăsat să se descotorosească complet de materialul care ne împiedica contopirea, observând apoi corpul lui Harry îngenunchind în fața coapselor mele. Trăgându-mi lenjeria complet de pe mine, a aruncat-o undeva în cameră nepăsându-i unde urma să ajungă, revenind apoi peste corpul meu, buzele sale lipindu-se de ale mele.