Decepția

XXI.Remușcare

REMUȘCARE: Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret.  

Mana sa mi-a cuprins pumnul tremurand, deschizandu-l, degetele sale trecand usor peste ale mele intr-un gest usor calmant, daca puteam spune, buzele sale intre-deschizandu-se apoi. Mana sa a ridicat-o pe a mea, ajungand la nivelul gurii sale, surprinderea mea fiind extrem de mare odata ce buzele sale s-au lipit usor de articulatiile mele. 

Am inspirat socata, aerul parasindu-mi plamanii, buzele lui Harry continuand sa lase saruturi mici si umede pe intrega mea mana. Si-a trecut usor degetele peste incheietura mea, castigand astfel un scancit usor din partea mea, ochii sai ridicandu-se pentru cateva secunde, parand usor ingrijorat pentru durerea care mi-a provocat-o, buzele sale continuand apoi sa-mi asalteze incheietura care incepea deja sa formeze urmele degetelor sale lungi, cu buzele sale rozalii.

Vazandu-i actiunile de acum, mintii mele i-a fost imposibil sa nu deruleze din nou evenimentele petrecute la Kramph, amintirea buzelor sale umede atingandu-le pe ale mele, in ciuda faptului ca a fost un sarut scurt si derutand, avant totusi un impact asupra mea din moment ce gandurile mele erau inca acolo. Dar de ce a facut-o? Eram atat de derutata atunci, sunt si acum incat nu m-as putea gandi la un motiv anume pentru care ar fi facut asa ceva. El a spus ca a facut-o pentru a pastra aparentele, dar spune oare adevarul?

-Nu trebuia sa fac asta, nu trebuia sa fac nimic din ce am facut, murmura el, ochii sai inca privindu-mi incheietura apoi ducandu-i la gatul meu, observand urmele inchise la culoare lasate de degetele sale intr-un exces de furie. 

Am inghitit in sec, inca nestiind ce ar trebui sa spun. Adevarul este ca nici nu vroiam sa spun ceva, preferam sa tac pentru ca nu stiam ce as putea spune acum. Am o usoara senzatie ca ii pare rau de ce a facut, in ciuda faptului ca inca nu stiu ce a declansat totul.

Nu trebuia sa spuna nimic nici el. Pentru prima data, puteam sa-i citesc ceva in ochi : regret. Ii parea rau, chiar daca nu spunea asta cu voce tare, stiu ca ii pare rau de ce a facut. Nu ma pot astepta sa-si ceara scuze pentru ca nu o va face, Harry nu isi va cere scuze niciodata pentru actiunile sale, dar vedeam ca nu vroia sa se ajunga la asta. Ii parea rau, dar doar atat. Nu va exista nimic verbal pentru a-mi confirma ca ii pare intr-adevar rau.

Stiu asta si nu il voi pune sa faca ceva ce clar nu poate. Nu va fi nevoie sa-si ceara scuze. Acum inteleg. Acum il inteleg.

Nu ii voi intelege niciodata motivele pentru care este asa cum este, atat de rece, atat de dur, de detasat emotional de tot, dar nici nu vreau sa il inteleg. Am terminat cu incercarile de a-l descifra. Nu mi-a dovedit in tot timpul acesta nimic inafara de faptul ca nu s-a schimbat. Este acelasi escroc, sarlatan, manipulator. Nu stiu care ii este scopul, nu ii inteleg motivele dar am terminat cu incercatul. Am mult prea multe probleme pe cap, Harry nu poate fi una in plus. 

Trebuie sa vorbesc cu Railey, trebuie sa ma uit pe acel cod care mi l-a dat. Pare atat de mult timp de cand s-a intamplat acel lucru, de cand am fost la benzinarie, de cand Harry a aflat ca nu stau ''cuminte'' si incerc sa scap de el. Ma bucur ca nu stie de acel biletel, ma bucur ca nu stie de cod. Trebuie sa aflu ceva despre el, si am terminat cu incercatul sa obtin ceva de la el direct. Daca el nu vrea sa vorbeasca, atunci voi gasi alte metode sa descifrez enigma care este Harry Styles.

Cu coltul ochiului l-am vazut pe Harry ridicandu-se din pozitia in care era initial, ochii mei plimbandu-se pe corpul sau care era acum intors cu spatele la mine, umerii intr-o pozitie incordata, pumnii stransi si cel mai probabil dintii inclestati. 

Asa era el. Mereu era asa. Nu stiu cum ar fi Harry destins. Nu am avut parte decat de Harry cel dur si nervos si sincera sa fiu, deja am obosit de el. Am obosit de certuri, am obosit de nervi, am obosit sa nu stiu nimic de planurile sale, am obosit de el.