XXIV.Neatenție

3.5K 240 9
                                    


NEATENȚIE : Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă ; care dovedește lipsa de atenție (față de cineva).  


Chiar si un ceas stricat are sansa sa arate ora corecta de doua ori pe zi. Chiar si o persoana lipsita de vreo emotie are sansa sa se schimbe, sa arate ca nu este asa cum pare.

Cel putin asta continui sa-mi spun din momentul in care buzele rozalii ale lui Harry le-au atins pe ale mele. Astfel incerc sa-mi justific actiunile, sau mai degraba lipsa lor. Ar fi trebuit sa-l imping, nu ar fi trebuit sa-l las sa ma sarute. Nu ar trebui sa o fac!

Dar totusi, nu i-am aratat in niciun fel ca vreau sa se opreasca. Mintea mea era atat de imbarligata, posibilitati dupa posibilitati ivindu-se in gandurile mele nebune, odata cu frica conseciintelor acestui gest al sau, incat nu am fost in stare sa ma axez pe ceea ce se intampla in momentul de fata.

Ochii mei care erau deschisi pana in acest moment, s-au inchis automat odata ce buzele lui Harry s-au apasat de ale mele, sarutul devenind unul mai intens, mai puternic dar totodata inca simteam o urma de ezitare. Cu toate acestea, dorinta si duritatea oferita de Harry imi demonstra ca nu urma sa dea inapoi. Nu stiu ce l-a apucat, de ce a reactionat asa dintr-o data. Ma asteptam la o cearta, dar categoric nu imi puteam imagina ca va duce la asa ceva.

Avand ochii inchisi, am putut sa-l simt mai aproape de mine decat a fost pana acum, intr-un fel bucurandu-ma de proximitatea sa. Buzele sale se simteam atat de bine peste ale mele, in ciuda diferentelor dintre noi. Ceea ce faceam nu parea gresit, cu toate ca stiam ca este.

Intr-un impuls de moment, bratele mele s-au inconjurat in jurul gatului sau, incercand sa-l trag mai aproape de mine si de corpul meu incins, palmele lui Harry ajungand pe coapsele mele, ridicandu-le si facandu-ma sa ajung inapoi in apa, de data aceasta picioarele mele inconjurandu-se in jurul taliei sale pentru suport. Bratele sale au continuat sa-mi sustina coapsele in jurul corpului sau, in timp ce buzele sale se presau mai ferm, mai neingrijit de ale mele.

Buzele sale intredeschise le-au cuprins pe ale mele dur, limba sa facandu-si loc prin gura mea, incercand sa adanceasca sarutul mai mult. In momentul in care simteam ca nu mai puteam respira, Harry s-a retras incet, pastrand totusi proximitatea dintre noi, buzele sale atingandu-mi acum umarul, fata sa adancindu-se in gatul meu.

-Nu pot sa cred ca am facut asta.

Vocea sa sacadata, obosita dar totodata usor socata suna total diferit in comparatie cu felul in care era acum cateva minute cand se certa cu mine. Este mai neincrezatoare, mai putin lipsita de vreo emotie anume; fie ca ea era soc sau extaz.

-De ce? soptesc eu incet, inghitindu-mi in sec nodul din gat, pieptul meu ridicandu-se intr-un mod constant, lipit inca fiind de al lui. Totul a fost atat de gresit, de placut si excitand incat nu imi puteam da seama exact ce tocmai s-a intamplat. Inca nu realizam gravitatea lucrurilor si problemele care urmau dupa aceste secunde de neatentie.

-Nu stiu, raspunde el, ridicandu-si capul de pe umarul meu, ochii sai mai mereu inchisi la culoare, reci si lipsiti de compasiune pareau acum schimbati- erau mai calzi, mai frumosi; iar eu nu imi puteam da seama daca era din cauza excitatiei oferite de sarut, sau de mine in adevaratul sens al cuvantului. Cert este ca nu mai era la fel.

L-am privit uimita, incercand sa-l inteleg, sa-i inteleg intentile dar din pacate, nu imi putea da seama de nimic. Harry nu imi dadea nimic, nu imi oferea nicio informatie din felul in care ma privea.

Aerul cald care mi-a parasit buzele intredeschise s-a lovit de fata sa, respiratia sa inca sacadata domolindu-se putin acum dupa acest regaz in care s-a putut reface, buza s-a inferioara prinsa fiind intre dintii sai albi, demonstrandu-mi ca se gandea la ceva.

Nu cred ca era nimic obscen, nu parea ca ma privea in acel fel, cel putin nu in acest moment, dar categoric ma privea intr-un fel in care nu mai m-a privit pana acum si nu stiam daca era de bine sau nu. Nu stiam ce sa mai cred cu Harry, mai ales ca stiu cat de schimbator este mai mereu si cat de aprig afirma sau insulta fara sa se gandeasca la consecinte.

Contactul nostru vizual, mult mai intens decat oricare altul de pana acum, a fost rupt de Harry, gatul sau intorcandu-se la dreapta, inghitind in sec si inhaland aerul incins din incapere.

Confuzia deja stabilita in corpul meu si implicit in expresia fetei, s-a intensificat odata ce bratele lui Harry au disparut de pe corpul meu, picioarele mele fiind nevoite sa se sustina singure, atingand totusi fundul bazinului deoarece cumva in nebunia noastra excitanta am ajuns intr-un loc mai putin adanc. Corpul cald al lui Harry a disparut complet de langa pielea mea incinsa, acesta intorcandu-si privirea spre mine inainte sa se intoarca complet cu spatele si sa inainteze spre iesirea din bazin.

-Haide. Trebuie sa plecam, murmura acesta, luandu-ma usor pe nepregatite din cauza tonului din nou rece si distant cu care ma trata.

Nu stiam cum ar trebui sa ma simt acum. Eram usor dezamagita ca a ales sa-mi intoarca spatele si sa se inchida din nou in el, asa cum face mereu, dar pe de alta parte, eram usurata ca mi-a dat un motiv sa sterg orice posibile emotii le-as fi simtit cand m-a sarutat. Harry nu ar putea avea o relatie, cel putin nu cu mine. Iar eu nu il vreau pe el. Ceea ce am facut a fost nesabuit, a fost o faclie de moment, o flacare de lumanare care acum s-a stins, lasandu-ma in intuneric.

Mi-am muscat buzele inca incercand sa pun cap la cap evenimentele care au avut loc aici, corpul meu urmandu-l intr-un final pe al lui Harry afara din bazin, acesta inmanandu-mi un prosop, eu luandu-l fara a ma uita sau a-i spune ceva. Daca el considera ca asa ar trebui sa ne purtam unul cu altul dupa acest sarut, atunci asa sa fie.

Am oftat, infasurand prosopul in jurul meu, frigul facandu-ma sa tremur usor dar nu a durat mult pana sa ma obisnuiesc cu racoarea pentru ca as prefera sa imi fie frig fizic decat sa am langa mine un Harry rece din punct de vedere emotional. E mult prea obositor pentru mine.

Am inghitit in sec, aplecandu-ma usor , luand medalionul de la Louis de pe masa din plastic, strangandu-l in pumn si gandindu-ma cum ar fi fost daca era si el aici. Nu s-ar fi intamplat nimic, asta e sigur. Simt ca l-am dezamagit si stiu prea bine ca daca ar fi luat parte la conversatiile mele cu Harry, ar sti ca mi-am atins limita.

Louis poate fi plecat din viata mea, poate ca e chiar mort. Nu am de unde sa stiu! Dar niciodata, niciodata nu m-ar fi iertat. Daca printr-o minune s-ar intoarce inapoi la mine si ar afla, relatia noastra ar fi condamnata.

Tocmai am distrus cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata, pentru simplul fapt ca m-am simtit singura si aveam nevoie de cineva in viata mea nebuna. Am distrus totul, pentru un sarut cu Harry care probabil ca nu a insemnat nimic pentru el. Nu pot spune ca a insemnat prea mult pentru mine, pentru ca as minti, dar ceva s-a intamplat. Aerul s-a schimbat. In ciuda faptului ca este din nou retinut si evaziv, ceva s-a schimbat, iar eu trebuie sa presupun ca se comporta astfel cu mine din cauza ca regreta. Harry regreta ce a facut. Si asa si trebuie. A fost o mare greseala, o greseala care a schimbat totul.



DecepțiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum