Decepția

XXVI.Deviere

DEVIERE : abatere, deviație, îndepărtare, schimbare.   

-Trebuie sa ne miscam.

Stiam ca va fi asa. Simteam ca orice s-ar fi intamplat intre noi, orice s-ar fi schimbat, nu ar fi de lunga durata. Nu mai tin minte ce s-a intamplat cu mine seara trecuta, cert este ca am cedat. Mintea mea incerca sa retraiasca momentele petrecute ieri dar nu am reusit sa le leg, cel putin nu asa cum imi doream eu. Eram confuza, eram suparata, eram terminata emotional deci inevitabil, as fi cedat. Nu am crezut ca Harry va fi cel care ma va calma, dar cumva a reusit. Doar ca nu imi aduc aminte. Am fost atat de pierduta, incat nu imi mai aduc aminte ce s-a intamplat. Am doar secvente, ca si bucati sparte dintr-o oglinda. Stiu ca nu le voi putea pune la loc fara sa vad diferenta dar as vrea sa stiu cum a reusit sa ma calmeze. Tot ce imi mai aduc aminte este vocea sa soptindu-mi in ureche si asezandu-ma in pat, dar in rest e intuneric.

Iar acum, vazandu-l cum a revenit la comportamentul sau execrabil, incep sa ma si enervez dar si sa fiu usor dezamagita. Dar apoi, de ce as crede ca o noapte, ca un sarut, ar schimba ceva? Cel putin un sarut care a fost impartasit. Dar nu ma pot astepta la mai mult, pentru ca stiu ca nu poate. Nu ar putea sa-mi ofere ce-mi doresc si adevarul este ca e stupid din partea mea sa cred ca Harry ar fi ceea ce doresc. Sau poate ca este ceea ce vreau. Harry este ceea ce-mi doresc, dar nu ceea ce am nevoie. Nu va fi niciodata. Il vreau dar nu il pot avea si acest lucru ma face sa-l doresc si mai mult. Il vreau pe el, sunt oare o persoana atat de rea pentru ca mi-l doresc? Vreau sa-i simt trupul lipit de al meu, vreau sa-i simt buzele peste pielea mea si vreau sa-i simt respiratia calda peste fata mea. Este oare atat de gresit ca Harry ar putea sa ma faca sa ma simt cum nu am crezut ca ma voi mai simti vreodata? Dorita. Chiar daca stiu ca nu va fi niciun pic de iubire intre noi, cel putin nu cum a fost intre mine si Louis, Harry ar putea fi aici - cu mine. Ar putea sa fie fizic aici, ar putea sa ma ajute sa trec peste, ar putea sa fie dorinta aceea ascunsa din mine. Dar doar atat.

-Nu am toata ziua la dispozitie Antonia. Iesi ! maraie acesta, vocea stridenta dar extrem de groasa a lui Harry atragandu-mi atentia, ochii mei fixandu-se acum pe corpul sau sprijinit de tocul usii, imbracamintea sa neagra mulandu-se pe corpul sau sculptat perfect, privirea mea mutandu-se imediat de pe corpul sau, stiind prea bine ca sunt mult prea multe sanse sa ma prinda iar acest lucru ar fi ingrozitor de suportat pentru a doua oara.

Am oftat, amintindu-mi cuvintele rostite de el acum cateva secunde, picioarele mele purtandu-ma pana la locul in care era el, strecurandu-mi corpul prin spatiul dintre usa si pieptul sau, incercand extrem de mult sa nu il ating - este deja destul de stanjenitor asa cum este, nu am nevoie de motive in plus sa ma simt jenant. Dupa ce am reusit, cu dificultate sa nu il ating in incercarea mea de a-i evita pielea, am lasat aerul pe care il tineam in piept sa-mi paraseasca buzele, in acelasi timp auzind un pufait enervat din partea sa, ochii mei rotindu-se instant la comportamentul sau.

Drumul pana la masina neagra care a ajuns sa-mi fie deja mult prea familiara a fost scurt, lipsit de vreo incercare de comunicare din partea mea. De la el era clar ca nu va fi niciun fel de initiativa la conversatie, dar de data aceasta am preferat sa tac de asemenea. Asezandu-mi geanta in care aveam putinele haine pe care le-am luat cu mine in aceasta calatorie cu Harry, ochii mei i-au cautat imediat pe ai sai, vazandu-l concentrat pe ceva de pe bordul masinii, picioarele sale fiind singurele parti din corpul sau care ii atarnau afara din masina, degetele sale miscandu-se incet pe consola careia ii dadea o mult prea mare atentie, daca era dupa mine.

Mi-am strans buzele, corpul meu purtadu-ma incet pana la locul de langa sofer, urcand in masina si trantind usa in urma mea. Am incercat sa ma asez mai confortabil, stiind prea bine ca aceasta calatorie care va urma va fi mai mult ca sigur lipsita de conversatie si extrem de plictisitoare.

-Poti sa fi mai delicata cu masina? Nu e un tractor, comenteaza el, ochii mei mutandu-se pe ai sai, aruncandu-i o privire neincrezatoare. Asta e tot ce poate zice? Inca de cand m-am trezit in aceasta dimineata, misiunea lui Harry a fost sa comenteze la orice lucru marunt facut de mine, evident prost in viziunea sa.

Am oftat, incercand din toate puterile sa nu ii raspund cu un comentariu si mai urat deoarece stiam prea bine ca nu ar duce nicaieri si ca ne-am certa din nou. Daca el a decis ca astazi este ziua in care se va lua incontinuu de mine, mai bine il las in pace si cand va observa ca nu ii raspund in felul in care doreste el, va ceda. Motorul masinii a pornit, urmand ca apoi Harry sa paraseasca parcarea hotelului in care am fost cazati, un hotel care in ciuda circumstantelor deloc favorabile, va ramane in mintea mea o buna perioada de timp.

Urmau orele de tortura silentioasa care aparent ii faceau placere extrem de mult lui Harry, dar de fapt pe cine mint? Lui Harry ii place sa faca in asa fel incat sa primeasca o reactie negativa din partea mea, cred ca il alimenteaza la mai mult. E sadic intr-un fel sa gandesti asa, dar stiu prea bine ca nu sunt in pozitia in care l-as putea critica pentru comportamentul sau alegerile sale.

*

Cred ca in ultimele zile am dormit mai mult decat am dormit in viata mea. Dintr-un motiv anume, mi-a fost constant somn, starea de ameteala si dezorientare urmarindu-ma incontinuu inca de cand m-am trezit in dimineata aceasta. Initial am crezut ca este doar din cauza lui Harry si a comentarilor sale stupide, dar acum incep sa cred ca este cu adevarat ceva in neregula cu mine.  Corpul meu nu a reactionat niciodata asa deci evident ca este ceva nou si nu stiu cum sa ma ocup de aceasta problema. Nu ma racesc in perioada aceasta a anului, in ciuda faptului ca se apropie iarna, Brazilia este o tara calda, chiar si la sfarsit de toamna.

Am incercat sa adorm pentru ca eram atat de ametita incat am crezut ca asta era singura solutie dar nu am reusit. Chiar daca in masina era extrem de liniste, singurul sunet care se auzea era motorul masinii si ocazional claxonul unui alt vehicul, Harry nu a pornit radioul iar geamurile erau inchise deoarece a dat drumul la aerul conditionat. In masina era un iz incredibil de vanilie combinata cu o planta exotica, dar ma simteam atat de rau incat nu ma puteam bucura de lucrurile marunte.

-Harry? intreb eu incet, vocea mea parand mult mai ragusita decat credeam ca este, mai mult ca sigur din cauza faptului ca nu am scos vreun sunet dintre buze de mai bine de cateva ore bune.

-Hm? 

-Putem sa ne oprim? ii spun eu, o durere cumplita acaparandu-mi dintr-o data zona fruntii, simtindu-mi capul bubuind incontinuu, respiratia mea accelerandu-se.

-Dar de ce? insista el, acest lucru facandu-ma sa-mi intorc privirea spre el, acesta avand ochii pe mine la randul sau, privindu-ma incruntat.

-Imi e rau, soptesc, inghitind in sec.

-Foarte amuzant Antonia. Nu avem timp de prostiile tale. Astazi nu ne mai oprim nicaieri, cel putin nu pana nu ajungem in Salvador.

-Harry, imi e rau. Nu este o gluma. Te rog, te implor. Stiu ca astazi ai avut o problema cu mine dar chiar nu glumesc. Trebuie sa ne oprim pentru ca simt ca mor, ii spun eu, vocea mea spargandu-se spre sfarsit, simtindu-mi nervii dar si lacrimile acumulandu-se. Eram frustrata asta era sigur.

-Nu am avut nicio problema cu tine, murmura el, intorcandu-si capul spre drum, ignorandu-mi rugamintele, acest lucru facandu-ma sa tremur din toate incheieturile, starea de greata si ameteala intetindu-se.

-Atunci de ce te comporti asa? ii spun eu, ridicand putin vocea, disperarea fiind inteleasa din tonul vocii mele.

-Pentru ca e mai usor sa nu ma gandesc la tine asa. Acum taci. Ne vom opri cand voi gasi o farmacie pe aici dar asta s-ar putea sa mai dureze tinand cont ca nu vom trece printr-un alt oras decat peste cateva minute, spune acesta, vocea sa dura inspirand rautate, detasare dar cuvintele sale pareau mult mai ingrijorate. Cel putin asa e Harry ingrijorat. Nu ma astept la mai mult.

Am respirat zgomotos, inchizandu-mi ochii si lasandu-ma inapoi pe spatarul scaunului, incercand sa trec cat mai repede peste aceste minute de tortura ingrozitoate. Apoi gandul m-a purtat la cuvintele sale... E mai usor sa nu ma gandesc la tine. Ce a vrut sa spuna prin asta? El chiar se gandeste la mine? In ce fel? As avea atat de multe intrebari acum sa-i pun mai ales ca am impresia ca nu si-a dat seama ce i-a scapat printre buze, sau poate a facut-o intentionat? Nu cred, nu cred ca ar recunoaste vreodata asa ceva de buna voie. Harry e rau, e dur, nemilos si extrem de introvertit dar parca ceva s-a schimbat. El s-a schimbat.