Decepția

XLIII.Capodoperă

CAPODOPERĂ: Operă artistică de valoare excepțională.  

-Cum abordăm situația? întreb eu, lăsându-mi coatele să se sprijine de masă, cei trei privindu-se pieziș.

-Trebuie să recunosc, Styles. Știi cum să le alegi, surâde Kit, privindu-l atent.

-Pasul întâi, îl afumăm să iasă folosind o mașinuță fumigenă. Odată afară, eu voi fi cel care îl va întâmpina, urmând să-i scanez ceasul de la încheietură. Lucru pe care l-am făcut deja cât tu erai plecată, continuă Kit.

-Ceasurile acestea inteligente cartografiază și stochează mișcările utilizatorilor lor într-un mod nebun. Totul în numele localizării potrivite, dar pe mâini greșite...astea de exemplu, spune Stella arătând spre ale ei, sunt o veritabilă mină de aur. Avem deja ceasul deci tot ce trebuie să facem e să găsim linia potrivită de cod din cititorul de date clonat din acest ceas și poftim, continuă ea, zâmbind triumfătoare în direcția lui Kit.

-Stai puțin, ce ai făcut acolo? întreb eu.

-A izolat mișcările mâinii lui Greyson corespunzătoare momentului când a tastat codul de doisprezece cifre. E ca și cum ne-am uita peste umărul său, doar că trebuie să fii un geniu să o faci. Și din moment ce știm firma și modelul tastaturii, putem folosi gesturile mâinii sale să extrapolăm codul.  Voilà! Tocmai am bătut măsurile de securitate unu și doi, spune Kit, zâmbind.

-Acum tot ce trebuie să facem e să ne pregătim să mergem acolo. Mâine? Este deja destul de târziu deja iar mâine Greyson are o conferință. Stella, să fii cu ochii pe el în timp ce noi suntem înăuntru, nu am vrea surprize neplăcute, zice Harry. Aceasta a dat din cap, închizându-și apoi laptop-ul.

Chiar facem asta. Chiar vom face asta. Nu pot să cred. Sunt puțin panicată, dar nu aș putea să dau înapoi și dacă aș vrea. Urmându-l pe Harry în dormitor, le-am urat o noapte bună celorlalți, luându-mi un maieu și o pereche de pantaloni scurți pe mine, mergând în baie să mă schimb. Odată ieșită, Harry era deja în pat, telefonul său fiind aruncat pe noptieră, ochii săi mutându-se pe corpul meu care ieșise din baie. 

M-a așezat lângă el în pat, trăgând plapuma peste corpul meu, întorcându-mă spre el.

-Harry, îmi este puțin frică, îi zic eu sinceră.

-Știu Toni. Dar voi fi acolo să te protejez, ai încredere, spune acesta, brațul său tatuat înconjurându-se în jurul corpului meu, trăgându-mă mai aproape de el, respirația mea întețindu-se în urma gestului său neprevăzut. 

Nu i-am spus nimic, lăsându-l să mă țină în brațele sale, simțind că acesta era singurul mod în care eram în siguranță, respirația sa caldă lovindu-se de fruntea mea, buzele sale plasând un sărut ușor acolo, strângându-și brațele mai bine în jurul corpului meu. Mă simțeam protejată și cu acest gând în minte, mi-am închis ochii, lăsându-mă trasă în lumea viselor.

*

-Sunteți pregătiți? Stella, ai ochii pe Greyson? vocea determinată a lui Harry m-a făcut să-mi reglez respirația, așteptând semnalul acestuia de a ieși din mașina blindată care era parcată chiar în fața casei incredibilului hoț.

Privindu-l pe Harry, îmbrăcat în totalitate într-un costum negru care-i îmbrățișa mușchii corpului său de zeu, ochii mei s-au întâlnit brusc cu cei ai Katrinei, aceasta părând de neclintit în fața terorii care ne paște. Sigur a mai făcut așa ceva, e evident că nu este atât de speriată ca și mine.