Decepția

XVIII.Tipic

TIPIC: Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă .

Ajunsi inapoi la motelul darapanat, Harry nu a mai asteptat nici macar o secunda dupa ce l-am informat despre posibila amenintare care este Kramph, spunandu-mi ferm sa-mi strang lucrurile, el si Stella urmand sa faca acelasi lucru cu echipamentele si armele care le aveau in posesie, Stella stiind mai bine ca nu este momentul sa-l intrebe pe Harry motivul acestei decizii radicale.

In mai putin de zece minute, tot ce aveam era strans si aruncat in masina, eu si cu Harry eram inca imbracati in vesmintele elegante solicitate pentru participare la dineu, Stella oferindu-mi o imbratisare rapida, spunandu-mi ca totul va fi bine si ca ne vom mai intalni, dandu-mi un biletel cu numarul ei de telefon in cazul  in care am o problema, chiar daca stia foarte bine ca Harry detine numarul ei de contact

Luandu-ne repede ramas bun de la fata surprinzator de simpatica in ciuda aspectului ei mai putin feminin si al comportamentul ei ilar dar extrem de ajutator mai ales in situatii critice. Sunt sigura ca Harry cunoaste riscurile care vin odata cu implicarea altor persoane in aceasta misiune a noastra, dar il cred destul de calculat si agil incat sa faca diferenta intre bine si rau si sunt ferm covinsa ca implicarea Stellei l-a ajutat, fie ca vrea sa recunoasca fie ca nu. Este periculos pentru orice persoana care ne ofera si cel mai mic ajutor, care intra in contact cu noi dar nu cred ca daca Harry nu avea cu adevarat nevoie de ajutorul ei, ca ar fi chemat-o.

Harry prefera sa faca lucrurile singur, sa se descurce cu ce are dar cateodata trebuie sa se bazeze pe altii, cea ce nu este un lucru neaparat rau. Ca si mine de exemplu, si eu am fost fortata sa ma bazez pe altcineva - pe el. Sa ma bazez ca ma va tine in siguranta cu orice pret, ca va pune binele meu mai presus de al sau si ca nu va lasa nimic sa mi se intample cat timp este langa mine sa ma protejeze. Nu inseamna ca nu puteam avea grija de mine, dar acum ca este aici, ma simt mai in siguranta decat m-as fi simtit daca eram doar eu singura. Da, ma enerveaza, nu il suport de multe ori, dar nu pot sa spun ca nu a incercat cu tot ce a avut el mai sfant sa ma protejeze. Singurul lucru care nu il suport, este ca nu vrea sa-mi spuna adevarul, ca ma minte incontinuu si nu stiu motivul. Imi ascunde lucruri, iar daca il stersez sa le impartaseasca cu mine, le zice doar pe jumatate si spune absolut doar ce vrea el ca eu sa stiu. Nu neaparat ceea ce este important, doar ce vrea el. Acest lucru il detest absolut la el.

- Esti in siguranta cu mine Antonia, te asigur de asta, murmura el, atentia lui fiind inca pe drumul intunecat.

-Stiu asta. Ma gandeam la altceva, ii spun eu aruncandu-i o privire rapida, foindu-ma pe scaun incercand sa gasesc o pozitie mai buna dar avand in vedere ca inca aveam aceasta rochie absurda pe mine, nu puteam face mare scofala.

-La ce?

-La faptul ca nu imi spui totul.  Si ca ma enerveaza rochia aceasta, ii zic eu, concentrandu-ma de asemenea pe drumul din fata, vazandu-l parca mult mai interesant acum decat era inainte pentru simplul fapt ca nu vroiam sa il privesc pe Harry.

-Daca nu iti spun totul este pentru ca vreau sa te protejez. Iar in legatura cu rochia, vom opri undeva sa ne schimbam, dar mai tarziu, zice el, vocea sa dura patrunzandu-mi in minte. Atat de rece, atat de calculata.

-Pot sa ma protejez si singura, dar am nevoie de toata povestea ca sa o fac, Harry.

-De aceea nu iti spun tot ce stiu. Nu trebuie sa te protejezi pentru ca o voi face eu, iar eu spun ca nu e nevoie sa stii tu totul, spune el, vocea sa ridicandu-se usor, semn ca era mai bine sa opresc aceasta discutie inainte sa avanseze in ceva ce stiam prea bine ca nu pot castiga.