Decepția

XCI.Perfecțiune

PERFECȚIUNE: Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire.

Harry

Mereu am știut că era ceva diferit la ea. Au fost femei care mi-au atras atenția dar ea, ea mi-a oprit ochii în direcția ei și mi-a ordonat să îi înghit toate părțile existenței sale; nici măcar nu a folosit cuvinte dar eu eram deja condamnat încă din momentul în care am zărit-o pentru prima dată. Antonia Price a iubit mereu lucrurile care erau uitate de lume, a acordat o atenție deosebită florilor distruse și a încercat să repare sticla care se spărgea în jurul ei. Cred că de aceea mă iubește pe mine, am fost un alt lucru distrus de care restul lumii uitase. Și cumva, în ochii ei mă simțeam mai întregit ca niciodată. Am continuat să-mi spun că nu trebuie să o las să se îndrăgostească de mine pentru că aveam să-i frâng inima dar când gândeam astfel de lucruri nu știam că însuși ea mi-a invadat întregul trup și mi-a distrus ultima fărâmă de realitate. Mi-a frânt inima cu mult înainte ca eu să mă pot apropria de a ei. 

În momentul în care a plecat de lângă mine aș fi putut să o urmez, aș fi putut să merg după ea și să o aduc înapoi în brațele mele. Am lăsat-o să plece pentru că știam că putea face ceva mai bine decât mine, iar odată ce dispăruse, nu puteam să nu mă întreb de ce eu nu mă simțeam mai bine. Crezusem că făcusem lucrul potrivit dar nebunia mi-a cuprins simțurile odată ce auzisem că era din nou în pericol. Nu aveam de gând să o las să plece așa și chiar dacă conștientizam că suferea mai mult din cauza prezenței mele aici, nu eram pregătit să renunț cu totul la ea. Avea destulă nebunie pentru a părea interesantă, iar ea știa acest lucru. Iar odată ce acea armă a fost îndreptată în direcția mea pe acoperișul nenorocit al hotelului, am știut că o parte din mine murise odată ce privirea ei disperată s-a poticnit pe corpul meu. Meritam să apese, meritam să mor la mâna sa pentru că îi provocasem mai multă suferință decât se putea dar totuși acum era în brațele mele. Știam că nu va rămâne nimic așa pentru că realitatea trebuia să ne ajungă din urmă, dar soarele era sus pe cer, iar ea era mai frumoasă decât credeam că este posibil. Îmi doream să mă îmbăt în mirosul său, să îi sărut fiecare părticică din trup și să o fac să țipe de plăcere; merita să fie tratată ca o regină pentru că am tratat-o prea mult timp ca pe o simplă cucerire. Ea era mult mai mult de atât, era tot ce visam, tot ce-mi doream și tot ce aveam nevoie. Sunt convins că un bărbat nu poate fi un bărbat adevărat pentru o femeie dacă nu înțelege că ea nu a fost făcută să îi hrănească apetitul poftei sale trupești, ci ea a fost făcută să îi hrănească foamea pentru adorație. Și că doar așa poate crește să ajungă un adevărat bărbat; probabil că uitasem în ultimul timp aceste lucruri și cu toate că nu credeam cu adevărat în sentimente, eram ferm convins că exista ceva înăuntrul meu care nu dorea să o lase să plece. Posesivitatea mea se părea că nu avea limite când era vorba de ea iar acest lucru spunea multe despre mine și despre ea.

Ochii mei s-au mutat pe femeia din brațele mele, strângând-o involuntar la pieptul meu, nepăsându-mi că acesta era lucrul pe care îl făcusem întreaga noapte. Eram extenuați amândoi dar nu am renunța niciunul la altul pentru câteva ore de somn; lumina îi făcea părul de culoarea grâului și mai luminos decât era posibil iar acei ochi de culoarea oceanului nu mă priveau cu nimic mai mult decât adorație. Mă înfricoșa extinderea sentimentelor sale și știam că nu îi voi putea răspunde niciodată într-un mod în care să o satisfac în totalitate dar puteam să încerc să fiu un bărbat mai bun pentru ea, cu toate că nu era în natura mea să mă gândesc la altcineva înafară de mine. Pielea mereu albicioasă se transformase acum într-un bronz dumnezeiesc iar picioarele sale lungi se înfășurat atât de bine în jurul meu încât îmi doream să rămân pentru totdeauna așa. Înghițind în sec, am încercat să nu par afectat de modul în care buzele sale apetisante mă invitau la un nou dans pasional; nu îmi doream să o rănesc mai mult decât o făceam deja.