Decepția

XXX.Acrofobie

ACROFOBIE :Teamă patologică de locuri înalte.  

Acum că sunt exact în locul în care ar trebui să fiu, simt că ceva nu este în regulă. Lipsește ceva. Știu că sunt paranoică, am trecut prin multe iar acest lucru m-a schimbat. Într-un fel, tot ce mi s-a întâmplat m-a făcut să realizez cât de îngrozitoare este lumea, cât de urâtă este, plină de oameni răi. Oricât de dur sună, este adevărat. Lumea nu este cum mi-am imaginat în toți anii copilăriei mele, este opusul. A trecut o săptămână întreagă de când sunt în Salvador, iar tot ce se întâmplă în jurul meu îmi este total necunoscut. Știu exact câte știam în momentul în care am pășit din mașina condusă de Harry, adică nimic. Nimeni nu îmi spune nimic, nu mă ascultă atunci când pun întrebări, parcă nu își doresc să împărtășească și cu mine informațiile pe care le știu, sau poate pur și simplu li s-a ordonat să nu îmi spună. 

După o conversație ,pot spune, impacientată cu tata, am trântit telefonul primit de către un angajat al tatălui meu și m-am îndreptat spre dulapul gigantic din camera mea. Odată ajunși în Salvador, Harry a dispărut pur și simplu iar din momentul în care un alt angajat de-al tatei mi-a arătat camera în care urma să stau, nu l-am mai văzut. Iar acum, după spusele părintelui meu, trebuia să mă îmbrac și să mă aranjez, urmând să fiu prezentă la o petrecere organizată special pentru angajații Organizației din Brazilia. Organizația are multe sedii în țări diferite, iar după modul în care mi-a explicat tata, conducerea a decis să organizeze o petrecere pentru a le mulțumi tuturor pentru munca depusă în acest an. Iar din moment ce eu eram în Brazilia, tata mi-a spus că este important să fiu acolo, având în vedere două aspecte. Primul fiind nevoia lui tata de a fi reprezentat de cineva și având în vedere că el este în partea cealaltă a lumii lucrând la o misiune secretă, avea nevoie de mine. Al doilea motiv ar fi siguranța mea. Toată lumea urma să fie la petrecere, astfel fiindu-le imposibil să mă supravegheze pe mine. Cu toate acestea, tata m-a asigurat că vor fi persoane care vor fi cu ochii pe mine, în ciuda faptului că l-am asigurat că mă pot proteja și singură.

Așa că acum sunt nevoită să părăsesc confortul patului mult prea comod în care stăteam și să mă duc la o petrecere la care nici măcar nu vroiam să particip. Brazilia nu mi-a oferit aproape nimic plăcut până acum, înafară de ocazionalele peisaje superbe, am fost înconjurată doar de patru pereți sau de mașina lui Harry. E ciudat felul în care pur și simplu a dispărut după tot ce s-a întâmplat, dar pot oare să îl învinuiesc? Nu i-am provocat decât nervi și frustrări constante. După cum a spus-o și el, eu am fost mai mult un ghimpe enervant care se tot agăța de el, o simplă misiune și odată ce am ajuns în Salvador, misiunea sa s-a terminat. Nu știu ce face, nu știu unde este pentru că nimeni nu vrea să îmi dea vreun detaliu despre locul în care este el sau ce se va întâmpla cu mine. Acum că nu mai este aici să îmi dea ordine, mă simt într-un fel pierdută. Poate că m-am obișnuit prea repede cu el și cu felul său enervant și aspru, cert este că acum având libertatea care mi-am dorit-o încă din momentul în care am plecat din Franța, parcă nu știu ce să fac cu ea. Nu e ca și cum aș putea ieși acum pe ușă și să-mi iau adio de la tot ce este organizația tatei. M-ar găsi și aș intra doar în mai multe probleme. Având în vedere că încă nu știu motivul pentru care Louis nu mai este, mă gândesc că poate persoanele care l-au luat pe el, mă vroiau pe mine deci cel mai sigur ar fi să rămân aici, unde tata știe că sunt protejată de orice pericol; cu toate că nu știu nivelul de protecție având în vedere că Harry nu mai este prin preajmă...

Picioarele m-au purtat spre rochia neagră, mult prea decoltată pentru mine, care știam că a fost pregătită special pentru această seară. Nu mă simțeam confortabil purtând această rochie, nu era stilul meu dar știam că ar însemna mult pentru tata dacă măcar o dată în viața mea aș face cum zice el. Sunt o mulțime de oameni influenți care urmau să participe la acest eveniment și puteam să pun pariu că cel puțin jumătate din ei erau de sex masculin deci gândirea tatei este total justificată. Pentru a face o impresie bună, trebuie întâi să arați bine. Asta obișnuia să-mi spună mereu seriile în care trebuia să participe la diferite evenimente, pe vremea când eram doar un copil și așteptam nerăbdătoare întoarcerea tatei după o seară încărcată cu muzică și alcool. Pe atunci nu știam cu ce se ocupă, dar mereu am avut o bănuială că nu este ceva tocmai precaut. Obișnuiam să cred că tata este un spion, că prinde oameni răi, iar odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că era și un adevăr în imaginația mea de copil.