Decepția

IX.Imaculat

IMACULAT: Care este fără pată; foarte curat; neatins

-Cât mai avem până în Porto Alegre?întreb eu după câteva minute bune de liniște destul de tensionată, timp în care eu băteam din picior, mașina continuând să zboare pe autostradă. Simțeam o contrarietate atât de evidentă, viteza îți crea o adrenalină aparte și totodată eu mă simțeam mai închisă ca niciodată în acest vehicul. De fiecare dată când pe chipul său se vedea o emoție, simțeam viteza mărindu-se, acesta apăsând cu putere accelerația.

Mi-am întors capul spre el, privindu-l intens și așteptându-i răspunsul care nu a mai venit, tendința sa de a mă ignora în astfel de momente devenind insuportabilă. Eu nu i-aș putea face niciodată ceva asemănător, să continui să îl ignor când vrea să audă un răspuns sincer din partea mea. Era un mister, el era o enigmă complexă dar eu eram sătulă să caut calități într-o mare de defecte. Nici măcar nu clipea, lucru care era deranjant și totodată îngrijorător. 

-Poți te rog să-mi răspunzi?

Insistența mea doar l-ar enerva dar eram conștientă că dacă aș duce lipsă de acest tupeu pe care el îl ura, nu aș afla niciodată nimic de la el. Tonul vocii mele era calm dar fiecare cuvânt a fost spus încet, emfazând graba unui răspuns. Și-a întors capul spre mine, aruncându-mi o privirea rapidă, mina lui impasibila făcându-mă să mă încrunt și să oftez supărată ca nu îl puteam citi nicicum.

-Cred că vrei să folosești un ton diferit cu mine, Antonia, spune el dur, vocea sa fiind acum mult mai groasă ținând cont că nu a mai vorbit de când am plecat de la benzinărie. Și-a trecut limba peste dinți, aruncându-mi o noua privire ucigătoare apoi își întoarce capul înapoi la drum, continuând să conducă. Mă asculta, era conștient că eram lângă el și cu toate acestea, și-a păstrat atitudinea neafectată. 

-Cât mai avem? întreb eu oftând dramatic pentru a arăta enervarea din interiorul meu, o conversație normală cu acesta fiind categoric imposibilă.

-Ar trebui să ajungem în câteva minute, spune el simplu, părând extrem de concentrat pe drum, gândindu-se pe unde trebuie să o ia ca să ajungem în oraș. Mi se părea ca eram undeva într-un deșert, părându-mi bizar. Brazilia nu era așa. Am văzut o grămadă de poze și am ascultat multe povești dar niciodată nu mi s-a vorbit despre pustietatea din această țară. Mă așteptam la drumuri pline de mașini, zgomot, dar nu prea am avut parte de așa ceva. Cu toate acestea, probabil că suntem destul de departe de metropole și mă gândesc că în momentul în care vom ajunge într-un oraș, voi putea observa un loc mult mai bogat și liniștitor din perspectiva igienei. 

-Și unde vom sta? continui eu încet, acum făcându-mi mii de scenarii în cap cu gândul la un pat pe care aș putea să mă lăfăi și să adorm liniștită. Călătoria aceasta era obositoare și cu toate că nu am fost nevoită să conduc deloc, stând pe scaunul inconfortabil nu era plăcut. Adăugând prezența neplăcută a bărbatului silențios, eram exasperată.

-La un hotel, zice el, pentru a mia oară părând atât de nepăsător. Mi-am dat ochii peste cap, trăgând cu ochiul la el să văd dacă văzuse gestul meu, răsuflând ușurată odată ce am observat privirea anostă. Am dat să spun ceva dar privirea lui Harry s-a ațintit iar pe mine, tăind cu lama, obligându-mă să-mi țin gura.

-Nu vrei să mă întrebi? zice el după câteva secunde, eu uitându-mă la el confuză, văzându-l că este preocupat să mă studieze și nu se uita la drum, deja făcându-mă și mai tensionată, ochi de jad analizându-mi chipul cu o emoție de nedescris. 

-Ce să te întreb?

Curățându-mi gâtul, am încercat să mă păstrez calmă în fața sa. S-a uitat la mine apoi s-a întors la condus, punând mâna pe schimbătorul de viteze, observând că începem să mergem mai încet decât înainte, acum luând-o la dreapta și intrând pe o stradă, în câteva secunde parca intrând într-o noua lume, o lume mult mai colorata, mai populata și mai gălăgioasă. I-am observat tatuajele de pe brațe, ochii mei privindu-i mâna stângă, hipnotizați de crucea care stătea pe mâna sa, apoi privindu-i celelalte tatuaje, intrigată de cerneală neagră care îi întipărea pielea bronzată.