Decepția

XXIII.Surprinde

A SURPRINDE: A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere; A mira, a uimi, a ului.

Dupa cateva ore de cautat un film cat de cat acceptabil, am decis sa renunt la aceasta idee pentru ca era o pierdere de timp. Nu gaseam nimic care sa-mi atraga atentia. 

Mi-am proptit picioarele de masuta din fata canapelei extrem de mare, abia acum observand pliantele care erau imprastiate pe masa. Atragandu-mi atentia, am luat prima bucata de hartie pe care am vazut-o, citind cu atentie cuvintele care erau aranjate ordonat; suprapuse fiind peste o imagine a hotelului. 

Am intors foaia, pe cealalta parte a pliantului citind toate utilitatile si tot felul de tehnici de manipulare ale lanturilor hoteliere cu ajutorul asa-ziselor oferte. Apoi, ceva mi-a atras atentia.

Am citit cu atentie activitatile care le puteai face in cadrul hotelului, observand instant ca exista o piscina la subsol, entuziasmul stabilindu-se in mine odata ce am realizat ca poate as putea sa merg sa inot putin. Nu am mai facut-o de atat de mult timp si imi este extrem de dor. Obisnuiam sa inot cu tata. Cand eram mica, la iesirea din New York, era o balta extrem de mare si surprinzator de curata. Tata ma ducea mereu acolo ca sa inotam pentru ca nu  ne puteam permite sa mergem in fiecare saptamana in parcurile de distractii, asa ca mi-am facut propriul parc de distractii acolo. Nu era proprietatea nimanui asa ca nu faceam nimic gresit. 

Ma duceam in fiecare duminica cu el acolo si inotam, pescuiam, construiam casute pentru pasarelele care iubeau sa ne priveasca. Era placut, iar de cand am fost nevoita sa incep nebunia aceasta cu alergatul dintr-o parte in alta, nu am mai avut timp sa stau si sa ma bucur de lucrurile marunte.

Asa ca fara alte trageri de inima, m-am ridicat de pe canapeaua mult prea confortabila, aruncand o privire rapida spre patul in care dormea Harry , asigurandu-ma ca nu l-am trezit. As putea sa-l astept si pe el, dar mai mult ca sigur ar fi impotriva ideei mele, sau si mai rau, va spune ca plecam si nici nu s-ar mai gandi. Vroiam atat de mult sa merg sa inot, incat am decis ca cel mai bine ar fi sa nu il trezesc, pentru ca as risca sa pierd ocazia. 

Am incercat sa nu fac prea multa galagie cat mi-am cautat in geamantan costumul de baie, reusind intr-un final sa-l gasesc. Acum sunt extrem de recunoscatoare ca am fost inspirata sa car unul mereu dupa mine, in ciuda faptului ca nu am avut inca ocazia sa-l folosesc. L-am cumparat impreuna cu Louis, cand cutreieram prin Grecia, spunandu-mi mereu ca ne vom face timp si vom merge la mare. Problema este ca nu am mai ajuns niciodata, pentru ca a sunat tata si a trebuit sa plecam imediat de acolo. 

E un costum din doua piese, negru cu buline albe. Extrem de simplu dar are o semnificatie aparte pentru mine. Am zambit usor, ducandu-mi mana la piept, prinzand in pumn medalionul de la Louis, oftand usor la amintirile cu el, atingerile sale, cuvintele sale,  simpla sa prezenta. Imi este atat de dor de el, probabil ca imi va fi mereu dor de el si nu stiu cum sa scot acest sentiment din mine. Simt ca ceva s-a rupt odata cu plecarea sa, iar gandul ca sunt sanse sa nu aflu niciodata exact ce s-a intamplat cu el ma macina si ma distruge.

Trebuie sa fie o explicatie, nu a putut disparea pur si simplu. Pana acum am tot asteptat, am asteptat un semn din partea sa, sa stiu ca e bine dar nu mai stiu. Nu mai stiu ce sa cred.

Am mers tiptil pana in baie, luand un prosop din dulapul de sub chiuveta, incercand sa fac cat mai putina galagie cu putinta pentru ca stiam ca Harry este trezit foarte usor din somn. Cand eram pregatita sa plec, am aruncat o ultima privire spre Harry care inca era intors cu spatele la mine si stiam ca doarme. Daca nu ar fi dormit, cred ca nu m-ar fi lasat in ruptul capului sa ies de pe usa!