Decepția

XL.Inimaginabil

INIMAGINABIL: Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina, de neînchipuit, extraordinar. 

-Harry, îți voi repeta încă o dată: nu va merge. Nu ai cum să ieși de acolo în viață dacă nu faci cum spun eu. Măcar o dată în viața ta, ascultă-mă, știu ce fac! 

Aceasta a fost conversația care m-a trezit din somn, după mai bine de patru ore în care am încercat să mă odihnesc, neputând să-mi închid ochii din cauza mersului în cerc al lui Harry. Am încercat să vorbesc cu el, să-l fac să înceteze dar era atât de stresat de toată situația în care ne aflam încât nimic din ceea ce spuneam nu ajungea la el. După ce în final Stella s-a hotărât să țipe la el , am știut că acesta era momentul în care trebuia să mă retrag pentru că următoarea lor conversație nu ar fi fost una plăcută. Am mers în cealaltă cameră, încercând să blochez țipetele celor doi dar până acum nu am reușit, așa că având în vedere că nu exista nicio șansă să adorm cu cearta lor, am decis să ascult conversația care s-a intensificat. La un moment dat am reușit să adorm, cu toate că nu știu exact cât timp a trecut, odată ieșită din lumea viselor, sunetul vocilor șușotite ale celor doi m-au făcut mult prea curioasă să nu ascult. Cu gândul că ei sunt de părere că dorm acum, am încercat să-mi fac prezența cât mai ascunsă, ascultându-le conversația prin ușa de lemn.

-Stella, știi bine că implicarea mea cu el va distruge întreaga operațiune. Plus că mai este și Katrina, chiar te aștepți să iasă bine? 

Vocea lui Harry era extrem de calculată, excesiv de nervoasă; jur puteam să-mi imaginez felul în care corpul său era încordat acum, ținându-și mâinile în pumni strânși în timp ce încerca să-i bage mințile în cap Stellei, dar felul aproape speriat în care vorbea mă nedumerea. Katrina? Cine e această Katrina?

-Nu avem altă soluție, Harry. Eu pot controla totul manual de aici, dar odată ce ești acolo în clădire, ai nevoie de un maniac al computerelor să te ajute, mai ales în situația în care ceva va merge rău.

Îi simțeam exasperarea Stellei prin această ușă, iar felul în care vorbea și ea denotă cât de complicată este situația în care se aflau, situația în care ne aflam presupun.

-Dar nu pot să fiu în aceeiași cameră cu el Stella, știi bine asta. Nu o voi face, refuz!

-Harry, te rog. Vrei să iasă totul bine? Ai nevoie de acele tablouri altfel tot ce ai încercat să faci aici se duce naibii! Încetează să te mai comporți ca un copil și ascultă-mă când îți spun că Kit este singura noastră opțiune. Crezi că eu vreau asta? Tu chiar ai impresia că vreau să fiu în același loc cu el și cu tâmpita lui soră? Kit și Katrina sunt cei mai frustranți oameni pe care i-am întâlnit vreodată și crede-mă când îți spun că nu mi-ar face mai mare plăcere decât să te văd cum îl znopești în bătaie pe acel nenorocit, dar trebuie să recunoști că are o minte incredibilă de care am avea nevoie acum. 

Cuvintele rostite de Stella l-au pus pe gânduri pe Harry după felul în care nu a reacționat cu un alt comentariu răutăcios, dar orice ar însemna aceste nume pentru cei doi, eu nu îmi puteam da seama ce legătură ar putea avea cu el. Nu i-am auzit niciodată discutând despre ei și cu atât mai puțin nu l-am auzit pe Harry rostindu-le numele vreunuia, dar după câte puteam observa, nu erau persoane cu care s-ar întâlni de bună voie. 

-Bine, dar doar de data aceasta Stella. Vorbesc serios, este prea periculos să îl avem pe Kit în apropierea noastră și a Antoniei. Dacă ar afla cine este ea cu adevărat, știi prea bine că ar alerta persoanele nepotrivite și atunci tot planul s-ar duce pe apa sâmbetei, murmură Harry, vocea sa căpătând o notă de fermitate odată ce mi-a rostit numele.