Decepția

LXXVIII.Ostensibil

OSTENSIBIL: Care se poate arăta sau vedea; vizibil; evident.  

Eram atât de intrigată de persoana din fața mea, mă temeam că ceva se va întâmpla; ceva imposibil de controlat. Nu eram o astfel de persoană, nu obișnuiam niciodată să mă comport în felul în care am ajuns să o fac dar situația mea era specială. Gândurile mele au mers spre felul în care Harry mi s-a adresat în acea noapte lângă piscina luminată, amintindu-mi că el nu este Louis sau Jason, iar acum înțelegeam la ce se referea. Trebuia să-mi înving demonii și să-mi port cicatricile ca niște aripi nefrânte. Eram convinsă că nu puteam face acest lucru dacă Harry era în preajma mea, oricât de greu mi-ar fi să recunosc. Oricât de mult am suferit din cauza lui, durerea și dezamăgire nu se comparau cu senzația interioară pe care o resimțeam. Dacă era să fiu cu cineva, trebuia să găsesc o persoană care m-ar vrea pe mine, fără motive ascunse; o persoană care mă înțelege și care vrea să facă acest lucru. 

-Pari distrată. Sunt chiar atât de anost pentru tine? 

Vocea ușor răgușită dar extrem de impresionantă a bărbatului m-a tras din întunericul gândurilor mele, ochii mei revenind la el, abia acum realizând că am privit în spațiu, senzația din interiorul meu dispărând odată ce zâmbetul cald, probabil de un milion de dolari al bărbatului a apărut pe chipul său frumos. Glumea și totuși părea că o surescitare nervoasă tenta să se ivească în el, făcându-mă astfel să-mi maschez privirea neliniștită cu un zâmbet amuzat. 

-Chiar deloc. Sunt multe probleme care îmi apasă pe umeri, nu am vrut să par nepoliticoasă, îl asigur eu, acesta zâmbindu-mi înțelegător, ochii săi mișcându-se apoi spre lumea din jurul meu, un cântec lent începând să-mi sune în urechi. Muzica nu era tare, dar era destul de plăcută pentru a provoca câteva persoane la dans, lucru surprins de miliardarul enigmatic. 

Apoi privirea mea s-a oprit asupra sa. Îmbrăcat la fel cum era odată ce am părăsit biroul, Harry Styles era priveliștea tuturor, enigma și totodată carisma întregului loc. Lumea îl înconjura, acesta încercând să se poarte cât mai natural în costumul său de sute de dolari și zâmbetul specific, privirea mea fiind neobservată de acesta printre bulele de șampanie și persoane importante cu care conversa. Părea că aici îi este locul, prin bogătanii periculoși care se distrau mai bine decât oricine în prezența sa. Știam că acesta era el cu adevărat, nu persoana care mergea la curse sau își risca viața pentru a proteja o fată lipsită de apărare. Nu cunoșteam detaliile vieții sale anterioare Organizației, nu atât de mult încât să îmi dau seama dacă mergea frecvent la astfel de petreceri. Un escroc șarmant putea fi extrem de periculos la o petrecere cu o sută de persoane și opere de artă la doi pași de el, dar cumva, el reușea mereu. Purta o conversație interesantă  cu un domn mai în vârstă și faptul că era în largul său într-un fel a reușit să-mi aducă un zâmbet pe buze. Nu am vrut să-mi arăt plăcerea că acesta este pentru prima oară în locul în care vrea să fie, dar buzele mele s-au curbat involuntar, știind acum că ochii bărbatului de lângă mine au prins persoana la care mă uitam. Eram ușurată că nu a spus nimic, iar odată ce am realizat cât de bizar era modul în care îl urmăream, mi-am mutat atenția, evitându-i ochii lui Harry care probabil că tocmai se ațintiseră pe mine. 

-Cred că e momentul să încingem puțin atmosfera. Îmi acorzi acest dans, domnișoară Price? 

L-am privit uimită, cavaleria de care dădea dovadă bărbatul cu ochi ciocolatii mă mirase, neștiind exact cum să-i răspuns, acesta întinzându-și palma în fața mea. 

-Nu știu ce să zic. Sunt prea stângace să dansez.

Nu era o scuză bună, dar faptul că acesta mi-a zâmbit și mai larg m-a dus cu gândul la intenția mea, planul meu.