Decepția

XCVI.Abject

ABJECT: Care inspiră dezgust, dispreț; care comite fapte reprobabile.

Nu era nimic obișnuit în a vedea sânge peste tot, ochii mei mutându-se încet pe scena care se desfășura în fața mea, asigurându-mă că sunt în continuare în apropierea lui Louis, neștiind exact ce s-a întâmplat aici. Era evident că oamenii lui Vladimir au fost exterminați de personalul bunicului dar ce nu puteam înțelege era motivul pentru care aceștia l-au lăsat pe Vladimir să preia controlul în primul rând. Cert era că oricum ar fi reușit acesta să îi păcălească, oamenii lui Milton Kramph și-au făcut treaba mai bine decât era posibil. Sângele și oamenii întinși pe jos păreau scoși dintr-o scenă horror și cu toate acestea, nimic nu mă făcea să-mi schimb expresia neutră. Poate că nu era gândirea corectă având în vedere că orice viață este importantă dar nu puteam să neg: oamenii aceștia își meritau soarta pentru tot ce au făcut. Lucrează pentru un om îngrozitor, un criminal cu sânge rece care m-a răpit și terorizat mai bine de o săptămână întreagă. Totuși, puteam spune același lucru și despre cei care mă înconjurau acum. Cu toate că nu știam natura crimelor bunicului, eram convinsă că nu era prieten cu litera legii iar acest lucru demonstra că nici situația în care mă aflam acum nu era mai bună din punct de vedere legal. Totuși, spre deosebire de momentul în care Vladimir și-a pus mâinile unsuroase pe mine, de data aceasta mă simțeam în siguranță în compania celor din jur. 

Odată ce am intrat într-o încăpere mai retrasă, ochii mei nu s-au putut dezlipi de scena din fața mea. Bunicul meu era așezat pe un scaun, îmbrăcat în costumul în care îl văzusem acum câteva ore dar spre deosebire de mai devreme, expresia de pe chipul său era complet diferită. Nu cred că l-am mai văzut atât de nervos în viața mea iar acest lucru spunea multe despre cele întâmplate aici. Pe lângă privirea nebună a acestuia, vocea sa răsuna cu putere în camera relativ mică, făcându-mă să tresar din cauza durității, abia acum realizând că acesta țipa în direcția unui bărbat pe care îl cunoșteam mult prea bine. 

La rândul său, Harry Styles înfățișa o postură rigidă, îmbrăcat complet în negru, nimic din ceea ce era el nu inspira calm și blândețe. Ochii săi mai întunecați decât de obicei, ascultau cu atenție vorbele bunicului, strângând din pumni, arma pe care o ținea în continuare în mâna dreaptă părând atât de grea sub atingerea degetelor sale. Odată ce ochii acestora au înregistrat prezența altor persoane în cameră, inima mi-a început să bată cu putere, simțind lacrimile adunându-se în privire, picioarele mele purtându-mă cu repeziciune în brațele bărbatului pe care îl iubeam. Crezusem că va fi luat prin surprindere și în ciuda rigidității din postura sa, mi-a demonstrat din nou că ceva era diferit în el, brațele sale înfășurându-se în jurul meu ca o liană, nevrând să-mi dea drumul cu niciun preț. Iubeam mirosul emanat de acesta, ascunzându-mi capul în crăpătura gâtului său, lăsându-l să mă strângă în brațe. Nu îmi păsa că bunicul privea scena din fața sa, nu mă interesa nici ce credea Louis acum pentru că singurul meu gând era el: Harry era în siguranță. 

-Te-am căutat peste tot, am crezut că te-a găsit nenorocitul acela, murmură acesta în părul meu, simțindu-i palma trecând peste creștetul meu, oftând ușurat. 

Nimic nu se va schimba, cel puțin nu ce era între noi. Nu credeam că va exista un moment în care să nu mai țin la el, mereu va fi o parte din mine- mi-a arătat ce e mai bun din viață și cu toate că am fost rănită de acesta în moduri oribile, niciodată nu voi putea trece peste toate lucrurile frumoase pe care le-am descoperit alături de el. El mă făcea să mă simt specială, îmi demonstra zi de zi că era diferit și mă făcea mereu să mă îndrăgostesc de el puțin mai mult în fiecare zi petrecută împreună. Iar momentul de acum câteva ore mi-a demonstrat că el era tot ce îmi trebuia. Nu aș putea trece niciodată peste ce a încercat Vladimir să-mi facă, nu fără sprijinul său. Dar de asemenea cunoșteam impulsivitatea sa și odată ce i-aș spune ce a încercat monstrul acela să-mi facă, aveam să privesc mânia sa desfășurându-se și nu credeam că îmi doream acest lucru.