Decepția

XII.Furie

FURIE: Stare de extremă iritare; mânie nestăpânită; violență.

-Îmbracă-te. Trebuie să plecăm.

Expresia nedumerită de pe fața mea imediat ce Harry mi-a spus acele cuvinte adăugând la lipsa de mișcare din partea mea l-a determinat să continue cu anumite comentarii grosolane cu care m-a obișnuit, simțind nervii emanați din corpul său.

-Poți să te miști, Antonia? Am spus că plecăm ! zice el nervos, trecându-și mâna prin părul deja răvășit, plimbându-se în cercuri, corpul său masiv trimițând un zgomotos asurzitor odată ce tălpile sale apăsau podeaua.

Mintea mea nu putea percepe cuvintele sale, păsând aproape inutil să-l ascult. Imediat după ce a primit acel telefon situația s-a complicat deci categoric a avut legătură cu informația pe care a primit-o. Dar ce i-a spus persoana de la celălalt capăt al firului?

-Harry, despre ce vorbești? Cum adică să plecăm? îl întreb eu, uitându-mă insistent, așteptând un răspuns concret. Nu aveam de gând să îl las să scape de această dată fără o luptă; voiam să știu. Aveam nevoie să fiu informată și ținând cont că Styles păstrează totul pentru el, măcar acum s ies și eu cu ceva.

-Trebuie să-ți scriu? Hai odată că nu avem toată ziua la dispoziție ! spune el impacientat, tonul vocii crescând, semn că începe să se enerveze din ce în ce mai tare.

Nu pot spune că acest lucru nu era în avantajul meu, realizând în scurta perioadă în care am ajuns să îl cunosc pe acest om ca fiind extrem de dificil; cu Harry Styles nervos existau două posibilități: să reușesc să scot ceva de la el sau să risc să fiu aruncată în vreun perete și rănită. Cu toate că nu credeam că m-ar atinge într-un astfel de fel, totul era posibil. Un bărbat nervos era periculos, un asasin nervos era o condamnare la moarte.

-Nu, spun eu încet dar nu destul de încet ca acesta să-mi audă protestul. Tonul meu era unul micuț dar în ciuda acestui lucru, era destul de ferm și hotărât. Nu m-am bâlbâit, nu eram speriată- acum puțin timp mă speria dar eram mult prea încăpățânată să dau înapoi. Vocea mea era hotărâtă asemenea intenției mele. Sunt hotărâtă să-mi păstrez piciorul în prag până când numeroasele secrete aveau să dispară. Nu mă simțeam confortabil în preajma oamenilor secretoși, iar Styles ascundea mult prea multe.

-Ce ai spus? țipă el, întorcându-se pe călcâie și înaintând periculos spre mine, luându-mi umerii și împingându-mă dur în ușă, privindu-mă cu flăcări în ochi. Cred că până în acest moment fumega. Știam că nu trebuia să-l ațâț atât de mult și nu în astfel de situații - e tensionat și agitat dar trebuia să suport consecințele, voiam răspunsuri pe care doar el mi le putea oferi.

-Nu.

Repetându-i același cuvânt scurt, calmul din vocea mea era incomparabil cu tăria și intensitatea vocii sale. Pieptul său se ridica violent sub ochii mei, făcându-mă pentru câteva secunde să cred că avea vreo problemă, ochii săi furtunoși demonstrându-mi că nu era nimic altceva înafara furiei puternice.

-Tu ai înnebunit complet? Răbdarea mea a ajuns la limită și acum a venit momentul în care tu trebuie să mă asculți și să faci ce îți spun eu. Înțeles? Chiar crezi că cruzimea mea are vreo limită? Nu mă pune la încercare, strigă el, vocea sa răsunând în întreaga cameră, respirația mea fiind din ce în ce mai rapidă, bătăile inimii întețindu-se cu fiecare secundă care trecea iar el mă privea furios, congestionându-se. Știam că încerca să-și tempereze acest exces dar nu prea putea având în vedere situația.

-Vreau doar niște răspunsuri Harry, atât, îi spun eu șoptind. Era un contrast mult prea mare între tonul vocii mele și cel al bărbatului periculos din fața mea. El era excesiv de nervos și oarecum ofensat că nu îl ascult și fac cum vreau eu, vocea sa fiind dură, puternică, autoritară iar tonul vocii mele era micuț, imitând frica din adâncul meu. Simțeam presiunea care continua să o pună pe umerii mei și știam că dacă va mai continua așa, îmi va lăsa o urmă din cauza furiei acumulate dar îmi era prea frică de împrejurări pentru a face ceva. Expresia feței sale s-a schimbat imediat ce a auzit ce tocmai îi spusesem, dar cu toate acestea nu eram complet sigură că scăpasem. Imprevizibilitatea sa era periculoasă.