Decepția

XIV.Conduită

CONDUITĂ: Fel de a se purta, comportare; manieră; comportament  

Urmândul in motel, locul m-a facut instant sa stramb si nas, mirosul insuportabil de mizerie si transpiratie facandu-ma aproape sa lesin. Nu sunt pretentioasa, am stat si in locuri mai putin...igienice si consider ca atata timp cat am un pat si un acoperis deasupra capului sunt bine, dar asta...

Era mizerabil. Nu sa fiu rea, dar ma indoiesc ca cineva ar putea sa stea aici mai mult de cateva ore iar noi trebuia sa ne petrecem toata ziua si noaptea. Nu era nimic igienic in locul acesta si pot sa jur ca am vazut si un sobolan trecand prin fata mea. Nu stiu daca era un sobolan totusi, era destul de mare dar sigur a fost ceva. Poate era ceva mutatie intre un sobolan si o pisica, chiar daca nu cred ca ar fi posibil asa ceva.

Nu am mai spus nimic, cuvintele fiind de prisos in acest moment si cred ca lui Harry i-a convenit asta. Cand am ajuns in asa-zisa noastra ''camera'', era o incapere  de dimenisiuni obisnuite cu o baie micuta si cu un televizor vechi. Totul arata mizerabil, cine stie ce Doamne s-a intamplat pe patul acela. Nu par foarte curate asternuturile. Am fost surprinsa cand Harry m-a lasat sa intru prima in camera, dar locul era atat de mizerabil ca nu am realizat gestul sau doar dupa ce am reusit sa inspectez camera.

Nici Harry nu era prea incantat, expresia usor scarbita care o avea pe fata dandu-mi impresia ca acum isi regreta decizia de a ramane aici dar il intelegeam pe deplin. Nimeni nu ar presupune ca noi am sta intr-un loc ca acesta si poate ca cei care vor veni dupa noi, asa cum insista Harry ca se va intampla, nu ne vor putea gasi daca ramanem pentru putin timp aici.

Nu am ce obiecta. Harry are dreptate in situatia aceasta.

Observand abia acum ca si de data aceasta, era doar un singur pat, m-am uitat incruntata la Harry, el dandu-si seama ca ceva ma macina dar doar si-a dat ochii peste cap. Probabil ca nu vroia sa-mi deschid gura si sa-l stresez asa cum faceam mereu, dar chiar vroiam sa intreb. Aveam atat de multe intrebari in minte, majoritatea in legatura cu episodul de dinainte, dar nu l-am intrebat nimic legat de asta. Ba din contra, m-am surprins cu un alt fel de intrebare.

-Tu unde vei dormi?

S-a intors pe calcaie, privindu-ma cu sprancenele ridicate, punandu-si mainile in san.

-In pat? zice el, dar a iesit mai mult ca o intrebare sarcastica.

-Pai si eu? continui eu, prvind spre patul jegos. Totusi era mai confortabil decat scaunul acela oribil de masina care imi facea gatul sa doara.

-Daca nu vrei sa dormi pe jos alaturi de insecte, eu zic sa folosesti patul. Cam deasta este pus aici, zice el, sarcasmul impletindu-i-se in glas.

-Nu dorm cu tine in pat, spun eu repede dand din cap, inghitind in sec.

-Atunci va trebui sa te multumesti cu gandacii Antonia. Sunt sigur ca va veti intelege de minune, spune el, ironia auzindu-i-se in glas, batand usor din maini pentru un aer mai dramatic.

-Esti un nesimtit, scuip eu, privindu-l urat, strangandu-mi dintii.

-Mi s-a spus si mai rau. Stai linistita papusa, spune el dand din umeri, intorcandu-se si asezandu-se pe o parte a patului scotandu-si arma din spate si inspectand-o.

Am oftat, dandu-mi ochii peste cap chiar daca stiam ca nu putea vedea asta, asezandu-ma pe partea opusa a patului si privindu-mi picioarele.

-Ramai in camera. Vorbesc serios Antonia! maraie el, ridicandu-se, urmand sa-mi arunce o ultima privire dura, iesind mai apoi din camera. Uitandu-ma confuza dintr-o parte in alta, observand si mai bine daca era posibil, locul mizerabil in care eram inchisa, ochii mei ramanand atintiti pe obiectele stralucitoare care stateau frumos alineate pe micuta masuta din incapere. Aruncand o ultima privire spre usa pe care a iesit Harry acum cateva secunde, mi-am facut curaj si m-am indreptat spre obiectele care imi captasera atentia. 

Stiind prea bine ca odata ce pun mana pe armele din fata mea, nu voi mai putea da inapoi, riscul ca Harry sa ma prinda fiind unul imens. Stiam ca nu ar aproba daca m-as atinge de armele sale pretioase,cutremurandu-ma usor, imaginea unui Harry nervos intiparindu-mi-se in minte.

De asemenea, stiam prea bine ca daca voi atinge acum arma care se afla la cativa milimetri de mine, amintiri puternice imi vor reveni si nu stiu exact daca imi voi mai putea iesi din starea aceea. In situatii extreme da, mereu mi-am gasit portita, mereu am reusit sa-mi revin, dar de buna voie? Daca aleg de buna voie sa pun mana pe acest obiect, simt ca nu va iesi bine si ca nu imi voi mai reveni din starea respectiva.

Tinand cont ca mintea imi era inca pe nicaieri dupa incidentele petrecute dis-de-dimineata, mana mea s-a napustit asupra armei de pe masa, vocea dura si rasunator de impunatoare a nimeni altuia decat Harry, imprastiindu-mi fiori de groaza in intreg corpul, degetele sale lungi si bronzate inclestandu-se pe incheietura mea, oprind orice incercare as fi avut de a intra in posesia uneia dintre armele sale.

-Ce crezi tu ca faci aici?

Ochii mei mariti s-au atintit pe cei intunecati si nervosi a lui, privirea sa ucigatoare facandu-ma sa fac pasi in retragere, mana mea fiind brusc trasa din stransoarea sa de fier, pielea inrosindu-se in urma contactului sau.

Picioarele mele m-au purtat in spate, pana cand gambele au atins suprafata tare a marginii patului, respiratia mea accelerandu-se din cauza fricii care s-a asezat in mine ca o mantie de gheata. Corpul masiv a lui miscandu-se in concomitent cu mine, pana cand a ajuns in fata mea, maxilarul sau inclestat, pumnii stransi pe langa corp si ochii sai inflacarati confirmandu-mi ce stiam inca de cand i-am auzit vocea rasunand in camera. Era nervos.

-Sper sa ai o scuza buna Antonia sau Domnul imi e martor ca voi face ceva ce vei regreta! maraie el, apropierea dintre noi facandu-ma sa vreau sa ma indepartez, dar privirea sa glaciara m-a facut sa ma opresc in loc, stiind prea bine ca doar imi voi inrautati situatia.

-Eu, e-eu... , nu puteam forma cuvinte coerente. Imi era prea groaza ca sa gandesc, nu puteam spune nimic. Nu ma puteam concentra la o scuza plauzibila, nu aveam cum.

-Antonia, atentioneaza el, numele meu nu mai suna atat de dragut cum credeam inainte. Imi placea numele meu, ma facea sa ma simt puternica, numele meu referindu-se la ceva de nepretuit. Dar acum, acum auzindu-l constant tipat sau marait de nimeni altul decat Harry, mi se face si frica cand il aud, posibilitatea de a o incurca si de data aceasta facandu-mi firele de par de pe brate sa se ridice, respiratia mea taindu-se cu totul cand fata sa a ajuns atat de aproape de a mea incat nasurile noastre se atingeau usor.

-Deci spune! Ce scuza ai? Stim amandoi prea bine ce vroiai sa faci iar daca tu crezi ca sunt atat de tampit incat sa iti incredintez una dintre armele mele cu care ai putea ucide,chiar si pe mine, atunci ma subestimezi, spune el, cuvintele sale facand rani adanci in interiorul meu, inima mea bubuind din ce in ce mai tare.

-Nu am nicio scuza, murmur eu, lasandu-mi capul in jos  neputand sa-l privesc in ochi. Barbia mi-a fost smucita dur, ochii mei marindu-se incercand totusi sa-mi mentin postura, privirea lui Harry intorcandu-se pe intreaga mea fata, dintii sai inclestati spunandu-mi ca incearca sa se abtina.

-Asa ma gandeam si eu, zice el, vocea lui dura rasunandu-mi in urechi, ochii mei inchizandu-se asteptand sa continuie si sa ma speria si mai tare decat a facut-o deja.Nu ma sperii usor, am fost invatata sa raman calma in astfel de situatii, sa fiu stapana pe mine iar frica nu era posibila in lumea tatei, dar de cand cu Harry...toate emotiile mele s-au intetit iar frica era la cel mai inalt rang.

Stia prea bine ca eram pierduta, ca nu imi gaseam cuvintele sa-i explic sau sa-l mint, gest care oricum nu ar fi contat pentru ca si-ar fi dat seama.

-Antonia, ai noroc ca nu avem timp de asa ceva sau jur ca ai fi-

In ciuda faptului ca vocea sa era extrem de amenintatoare, pozitia sa compromitatoare intimidandu-ma total, atentia mea a fost indreptata spre usa din lemn care s-a deschis, in dreptul acesteia stand o femeie frumoasa cu par scurt, o multitudine de tatuaje asemanatoare cu ale lui Harry imprimandu-i-se pe pielea alba de catifea. Sprancene ridicate, corpul sprijinit usor de usa, ranjetul acuzator indreptat spre locul in care eu si Harry eram.

-Intrerup ceva?