IN OGLINDA

7

Oh! Cat de bine a fost! Cata placere! Cata pasiune... Cata patima in iubirea noastra...

Intr-un tarziu, trupul meu s-a descatusat... si s-a detensionat... si am revenit cu picioarele pe pamant... constientizand din nou ca o aveam pe ea in bratele mele... Imi tineam comoara in brate... Mi-am culcat fruntea pe umarul ei, inca respirand mult prea agitat... inca frematand dupa toate trairile prin care trupul ei iubit m-a facut sa trec... inca savurand ultimele momente dintre noi...

- Multumesc, iubirea mea... am murmurat eu... sarutandu-i fin zona fierbinte de la baza gatului... - Doamne, cat te pot iubi!

Mili imi elibera umerii... pentru a-si ingropa degetele in parul meu... mangaindu-ma bland...

- Cris, iubire... nu poti sa ma iubesti, mai mult decat te iubesc eu... sopti ea...

Mi-am ridicat capul ca sa pot sa ii privesc chipul... ca sa pot sa ii intalnesc privirea ei de onix... sa imi incarc sufletul si mintea cu imaginea ei de vis... I-am ridicat barbia cu doua degete sa pot sa ii vad stralucirea din ochii ei senini si limpezi ca un lac de munte. Am privit-o... un lung moment... apoi i-am zambit bland... cu zambetul pe care ea il adora... iar, in cele din urma mi-am lipit din nou buzele de buzele ei, pecetluind iubirea noastra... cu un sarut tandru...

Apoi ea si-a desclestat gleznele eliberandu-mi talia... lipindu-si fruntea transpirata de pieptul meu... imbratinsadu-ma acum cu bratele... strangandu-ma bland...

Da! A fost inca o seara de vis cu ea in bratele mele... Una din miile de seri de vis... in care ea m-a ridicat la ceruri...

Dar timpul a trecut si a sosit si saptamana fierbinte a majoratului. Toata saptamana am alergat de colo-colo pentru a organiza petrecerea gemenilor nostri. Voiam sa fie o seara de neuitat... Voiam ceva ce sa ramana in mintea tuturor... Nu suportam jumatatile de masura. Nu suportam sa fac lucrurile pe jumatate... Totul trebuia sa fie perfect si i-am antrenat pe toti in aceste pregatiri... Daria era in culmea extazului... Chipul ei de printesa radia de emotii. Ochii ei de argint viu straluceau... Urma sa ni-l prezinte... Urma sa il vad pe cel care a ajuns atat de usor la inima ei, in timp ce multi altii din sat si din liceul ei nu au reusit pana acum. Niciunul nu a ajuns atat de aproape de ea ca si acest baiat al carui nume inca nu il cunosteam...

Urma sa il vad pe cel care a furat inima si linistea fetei mele... Stiam... Simteam nelinistea ei... Puteam sa ghicesc fiecare moment in care ea se gandea la el... Ea se tradase mereu... Ochii ei o tradau... Zambetul ei dulce cu gropite o trada... Toate gesturile ei o tradau... Insa cel mai tare o trada atitudinea ei de acum. Nu mai era fata razgaiata si obraznica de pana in momentul in care l-a intalnit pe el... Comportamentul ei s-a schimbat radical. Incerca sa fie mult mai intelegatoare cu noi... Nu il mai tachina pe fratele ei... si nu se mai razboia cu mama ei...

Ea s-a maturizat brusc... sau cel putin acum ea se comporta mult mai matur... insa nu stiam cat ar putea s-o tina aceasta maturitate subita a ei... Nu o data m-am intrebat in ce ar putea sa se transforme in caz in care el nu-i impartasea aceasta iubire. Daca el nu o va iubi indeajuns si va pleca... s-ar putea ca Daria sa o ia razna in doua directii. Ori va cadea intr-o depresie adanca... ori se va dezlantui mai feroce decat pana acum.

Nu mai stiam nimic despre relatia asta a lor. Absolul nimic in afara de faptul ca Daria il iubea nebuneste. Abia asteptam sa il cunosc... sa ii vad chipul ca sa pot sa il citesc cu claritate... Asta imi doream acum... Sa ajung sa aflu ce simte el pentru fiica mea. Stiam ca imi voi da seama inca din prima privire. Cunosteam mult prea bine privirile oamenilor... Mult... mult prea bine.

Ajunul Craciunului... In sfarsit... Ajunul Craciunului... Seara mult asteptata... Seara majoratului copiilor mei. Da! Am ajuns clipa cand ei au devenit majori, raspunzatori pentru faptele lor... Ce am simtit eu in acele ore de dinaintea petrecerii? Hm! Simteam o nostalgie... O melancolie... care mi-a intunecat usor sufletul... Copiii mei nu mai sunt legati de mine, legal. Nu mai sunt si tutorele lor, pe langa faptul ca le sunt parinte... Am ramas doar tata pentru ei... iar daca eu nu voi avea grija, ii pot pierde mult prea usor... Ei pot sa isi ia zborul... fara sa se mai uite inapoi... Cel mai tare m-am temut de plecarea lor... Stiam... Cunosteam o gramada de familii din care copiii au plecat in tari straine pentru un trai mai bun... lasandu-si parintii in urma, singuri... Asta era rugaciunea mea din fiecare noapte... Ca Dumnezeu sa imi dea puterea sa le ofer in continuare o viata linistita si lipsita de grijile zilei de maine, pana isi vor gasi calea... Ma temeam mai mult pentru Daria, pentru ca Darius isi gasise deja calea. Informatica era calea lui... Asta era drumul ales... Insa Daria oscila... Nu stia inca incotro sa se indrepte... A avut la un moment dat in gand sa plece la facultate in strainatate, insa ea nu mai pomenise de ceva vreme despre acest plan... Hm! Cam de cand il intalnise pe acest baiat... Da... Din acea zi ea nu mai pomenise despre plecari... Inca un motiv sa ma bucur ca fiica mea l-a intalnit si ca s-a indragostit de el...