IN OGLINDA

24

Astea au fost intrebarile cu care l-am bombardat pe Edmond, tot mai agitat. Da! Accentul tiganului era de Bucuresti... Smecheras de Bucuresti. Nu de orice zona din sudul tarii.

- Poate pentru că e din Bucureşti? A raspuns el, zambind ironic. Da! Logic! Ce intrebare prosteasca am fost in stare sa pun acum?! E logic! Are accent de Bucuresti, e bucurestean. Oh! Asta inseamna ca Ana ar putea fi in Bucuresti! Ca sa fiu sigur ca nu trag concluzii pripite, l-am intrebat direct:

- Bucureşti? Acolo te-ai născut tu?

- Da!

Raspunsul lui a fost scurt. Insa fara ironie de data asta. Dar se vedea clar ca nu ar vrea sa vorbeasca despre locul unde s-a nascut... NU voia sa imi dea mai multe detalii. Insa eu aveam nevoie de detalii. Voiam sa aflu totul, iar asta insemna sa imi spuna totul.

Asa ca, am incercat sa aflu o locatie mai exacta... ceva care sa ma ajute pe viitor sa dau de el. Pentru ca eram hotarat sa fac tot ce pot sa pastrez legatura cu el. Nu il pot lasa sa dispara pe veci! Nu! Asa ca am pomenit o locatie exacta, sperand sa restrang zona unde l-as putea cauta:

- Oh! Am fost în Bucureşti... Nici nu am bănuit că am fost atunci atât de aproape de tine! Am fost la Fundeni cu mama...

- Da... Destul de aproape de mine... Destul de aproape de mama mea...

Bingo! Da! A cazut in capcana mea. Deci in jumatatea de nord a orasului... Asta depinde totusi cat de aproape! Clar mai aproape decat Oradea, insa jumatatea Bucurestiului e imensa... Of! Dar sa trec mai departe! Aceeasi intrebare! De data asta am rostit pentru prima data numele rivalului meu! Da! Pentru ca eu asa il vedeam pe acest tigan. Un rival! Un ticalos care vrea sa-mi duca fiul departe... Care vrea sa puna distanta intre mine si fiul meu, abia descoperit! Prin urmare, am revenit la cei o suta de mii de euro!

- Deci, cum adică a dat Alex o sută de mii de euro pentru tine?

Edmond m-a privit un lung moment... usor incruntat... pregatindu-se sufleteste parca... pentru raspunsul pe care urma sa mi-l dea. In cele din urma, s-a hotarat sa ma lamureasca:

- Pentru că am fost vândut lor...

Ce?! Cum!? Fiul meu vandut? Fiul meu vandut tiganilor? Asa a ajuns el intre tigani?! Pentru ca cineva l-a vandut lor pentru o suta de mii de euro? Pentru o amarata de o suta de mii de euro? Am crezut ca ma prabusesc in acel moment. Doamne! Cat de tare m-au durut cuvintele rostite in soapta de fiul meu... Rostite cu atata amaraciune in glas, incat am fost pe cale sa ma ridic si sa incerc sa il linistesc cumva... Doamne! Ce crunt destin! Fiul meu vandut! Fiul vestitului Cris Reyn vandut ca un sclav la periculoasa varsta de paisprezece ani... cand totul are o alta dimensiune! Orice sentiment este la superlativ... Orice traire e insutita... Oh! Sarmanul meu fiu! VANDUT!

Acum mi-a ramas sa aflu cine a facut marsavia asta! Cine si-a permis sa faca asta?! Brusc m-a lovit gandul ca Ana a fost cea care l-a vandut! Oh! Daca ea a facut asta, o caut. Jur ca o caut si o spanzur! O omor incet, incet... Asta e cea mai mare insulta pe care mi-ar fi putut-o aduce! Asta e cea mai mare jignire! Cea mai mare ofensa! Sa imi vanda copilul unor tigani! Unui bulibasa!

Am intrebat aproape fara voce:

- Ah! De Ana?

Edmond si-a coborat privirea, tot mai incruntat... Tineretea isi spunea cuvantul. Trairile lui puneau stapanire pe el... indiferent cat de puternic i-ar fi psihicul.

- Nu! Mama nu ştie nimic din toate astea... Hm! Ziua în care am aflat de tine, a fost o zi neagră... întunecată... care m-a împins să mă arunc în lumea lor. Am nimerit din întâmplare... sincer... doar din întâmplare... la ei... Iar ei au exploatat la maximum furia, ura şi dorinţa mea de răzbunare. Am nimerit la început într-un grup de ţigani din Băneasa... Ei m-au vândut tatălui lui Alex...