IN OGLINDA

25

Oh! Amelia! Doamne! Ce miscator... Sarmana femeie... moarta... Oh! As fi vrut sa ma duc la ea... sa-i multumesc pentru ceea ce a facut ea pentru mine acum doi ani de zile... Sa-i multumesc pentru momentul lui Edmond... Sa-i multumesc pentru ca m-a ridicat in ochii fiului meu... dupa toate minciunile Anei... Hm! Amelia s-a rugat pentru mine... Oare si ei trebuie sa ii multumesc pentru Emily? Oare rugaciunea ei a fost ascultata si mi-a fost trimis ingerul meu pazitor? Mi-a fost trimisa Emily? Hm! Inger pazitor... Oh! Doamne! Odinheste-o pe Amelia! Da-i pacea vesnica pentru ceea ce a facut pentru mine... Doamne! Te implor, da-i linistea... Amelia... Oh! Ii voi ramane fiului meu in minte, datorita Ameliei... Imi va tine minte fapta... Hm! Singura fapta buna din tineretile mele... Amelia nu m-a uitat... Mi-a tinut mintea ei vocea... si chipul... pe care le-a regasit in Edmond... A crezut ca Edmond de fapt e Cris Reyn...

Nu am putut vorbi in acel moment coplesitor... Ma simteam trist... foarte trist... Amelia a murit si i-am ramas dator... pentru fiul meu... I-am ramas dator pentru Edmond... care acum a asteptat un moment,  sa vada daca comentez ceva la cele aflate, iar daca a vazut ca eu nu spun nimic, a continuat:

- Da, tată... Eu sunt de cealaltă parte a baricadei... Am făcut tot ceea ce ai urât tu! Tot ceea ce nu ai suportat tu! Ştii că ştiu multe despre tine... Nicu a fost foarte detaliat... în ceea ce te priveşte... Şi prima dată şi acum... Dar Nicu mi-a fost de ajutor prima dată când a fost întrebat de tine... Mi-a fost mai uşor să fac ceea ce am făcut patru ani de zile, după ce am aflat amănunte despre ceea ce ai făcut tu în tinereţe... Nu îmi cere să îţi spun ce am făcut. Nu îţi voi spune! Doar atât: am făcut de toate, în afară de viol si crimă. Deci nu îţi face cinste să mă ai alături... Şi nu voi veni pentru milă... Nu voi veni să fiu privit cu milă sau cu compătimire... Eu am viaţa mea acolo... Nu mai fac ilegalităţi, dacă asta te întrebi... Nu mai fac asta de cinci ani de zile. Sunt acum un contribuabil respectabil... Alex la fel... Are o firmă în imobiliare... Are o familie frumoasă... Dar, le-am făcut, tată! Şi ştii unde s-ar ajunge, nu? Hm! La cuvinte urâte... la cine ştie ce reproşuri... Nu... Nu îmi este scris să renunţ la viaţa din Bucureşti, pentru viaţa de aici... Nu mă văd în familia ta... Tu... hm! Încă nu ştiu adevărul-adevărat... Emily, probabil că m-ar urî pentru că am intrat cu bocancii plini de noroi în această familie... Probabil că şi-ar aminti mereu de seara asta... şi-ar aminti mereu de Ana... De Daria, ce să mai spun... Mă urăşte... I-am distrus majoratul pe care l-a aşteptat atât de mult şi cu atâta emoţie. Ştiu! Mi-am petrecut mult timp cu ea... Ştii, tată, că fata ta nu e fericită? Că are o mulţime de frustrări? La asta ar trebui să te gândeşti tu... La faptul că ar trebui să ţi-o apropii pe Daria... Nici nu ştii ce are în cap!... Şi nu o spun ca o pâră... Ai grijă de ea... Hm! Ar fi o furtună în familia ta, dacă eu aş accepta să rămân... Să îi reamintesc Dariei din nou şi din nou de trădarea mea, prin prezenţa mea între voi... Nu... Tată... Locul meu nu e aici... Treaba mea aici se termină în câteva ore... Sunt aşteptat acolo... Sunt aşteptat acasă... Nu pot să rămân... Aş face să sufere două familii... Una de dor... iar alta... Hm! Iar alta pentru furtuna pe care am stârnit-o acum! Chiar dacă îmi dovedeşti că adevărul e al tău, eu nu pot să rămân, chiar dacă, poate că mi-aş dori... Nu vreau... Nu cu atâtea piedici... Voi ieşi din viaţa voastră... Eu am vrut doar ca tu să ştii că eu exist... Am vrut să te văd îngenuncheat de mine! Dorinţa mea de răzbunare m-a împins să fac ceea ce am făcut eu până acum! De acum înainte, probabil că mă voi linişti... Am ajuns la tine... Şi asta îmi e de ajuns de acum înainte, ca să mă liniştesc... şi să-mi trăiesc viaţa frumos...

Uau! In sfarsit... In sfarsit mi s-a deschis! In sfarsit au curs cuvintele fara nicio interventie din partea mea... Insa ce cuvinte! Doamne! Ce cuvinte... Ce propozitii... ce fraze... Doamne! Dumnezeule Mare! Edmond a urcat acum sus. Pana in varful mandriei mele! Am in fata mea un barbat ca nimeni altul! Eu sunt mic copil pe langa acest barbat! Cate cuvinte... Cat de frumos a vorbit el acum, cu vocea calma si clara, fara niciun tremur... Cat de clar vedea el totul. Da! Am aflat acum multe despre fiul meu: Am aflat ca nu a omorat pe nimeni! Ca nu si-a manjit sufletul cu sange uman... insa a facut alte pacate... Ce pacate? A spus ca a facut de toate... Hm! Imi era limpede ce a facut el: a furat... a jefuit... probabil si cu drogurile a avut de a face... tot ce e posibil ca a adus fete, asa cum a ajuns Daria la Samir... Cu chipul lui perfect... nu avea cum sa nu se foloseasca de chipul lui... Da... probabil a fost un proxenet... A facut de toate doar crima nu... A facut de toate, insa, ciudat! Nu am simtit ca ar trebui sa ii reprosez ceva. Nu am simtit ca ar trebui sa ma indepartez de un delicvent... Da! Fiul meu era un delicvent... Un raufacator... dar nu am simtit repulsie... nu am simtit teama... de faptele lui... Nu... Le-am luat ca atare... Si ce e ca el a facut toate astea? Nu imi pasa! Nu are nicio relevanta! Nu are nicio importanta in ochii mei! E fiul meu! E fiul meu care a incercat sa traiasca pentru a ajunge la mine! Insa nu am putut sa nu imi repet in gand tot ceea ce am auzit acum. Oare cum a putut Nicu sa il ajute pe fiul meu? Cum a putut sa il ajute pe fiul meu ceea ce am facut eu in tinerete? Asta nu prea am inteles... Dar sa trec mai departe... Adica... Nu mai e delicvent acum? Asta sa inteleg? Cum a spus? De cinci ani de zile el nu a mai facut pacate? Hm! El era curat in ochii mei. Dar m-a bucurat sa aflu ca el acum s-a oprit din a face lucruri ilegale. Nu as fi vrut sa fie prins... Insa ce a mai spus? Alex... tiganul asta are o firma in imobiliare? De cinci ani de zile? Deci... sa inteleg ca nu e chiar atat de rau omul asta? Cum asa? Ce i-a determinat sa se opreasca? Oh! Voi afla si asta! Hm! Are viata lui acolo... Oh! Nu! Nu vreau sa aiba viata lui acolo! Stiam ca daca el s-ar hotari sa ramana, el nu va fi privit cu mila. Nu le voi da voie sa il priveasca cu mila! Baiatul meu nu va simti mila nimanui! Va simti mandria mea de tata! Asta ar simti el, daca ar ramane! Nu mila... nu compatimire... Nu! Edmond nu are nevoie de mila noastra! Edmond s-a descurcat mult prea bine in viata asta! Cum adica sa i se reproseze ceva? De ce sa se ajunga la cuvinte de repros? Nu ar fi asa! Eram sigur de asta! Nu as lasa pe nimeni sa il supere pe fiul meu! Nici chiar pe Daria! Nici chiar pe Emily! As impune reguli stricte! Daca cineva s-ar lua de el, s-ar lua de mine! Eu sunt vinovatul pentru toate cate le-a facut fiul meu! Doar eu si Ana! Hm! Nu se vede in familia mea... Cum sa se vada?! Da aici e o piedica imensa. Cum sa se vada in familia mea, daca el inca nu ma crede... Daca el inca nu e convins de adevarul adevarat... Cum sa se vada in familia mea... cu Daria in preajma... Cu Emily in preajma? Oh! Cat de limpede a vazut el totul! Insa a mai spus ceva la un moment dat. Da! A spus ca poate si-ar dori sa ramana, insa nu cu atatea piedici! Da! A spus el asta... insa nu vrea sa faca pe nimeni sa sufere... nici de dor, nici de frustrari... nici de cine stie ce sentimente ar mai fi la mijloc... Edmond al meu avea un suflet imens! Urias! Un suflet care intelegea foarte bina viata! Un suflet plin de loialitate si corectitudine... Oh! Cat adevar a spus el si cat de dureros era acest adevar... Da! A recunoscut ca e asteptat... A recunoscut ca acasa, pentru el, e Bucurestiul... A recunoscut ca va pleca in cateva ore... si nu il voi mai vedea niciodata... A recunoscut ca va pune uitarea intre noi... ca va incerca sa traiasca linistit de acum inainte... linistit ca si-a implinit dorinta de razbunare... ca m-a vazut ingenuncheat... asa cum si-a dorit zece ani de zile... de cand a aflat de mine pentru prima data! Se va linisti... asa a spus... Se amageste singur... Nu se va putea linisti... Nu cand va sti ca in cealalta parte a tarii ii este tatal si ii sunt fratii de sange. Adevarata lui familie! Nu se va putea linisti cand se va consuma la gandul ca ar fi putut avea o familie adevarata.