IN OGLINDA

61

- Oh! Ok! Facem o pauza scurta. Apoi continui cu povestea. Am atatea nelamuriri... inca...

- Serios!? Ce nelamuriri ai pana aici?! Nu cred ca am uitat ceva pana acum...

- Nu pana aici... dar nu stiu totul, inca...

- Ei! Ai rabdare! In noaptea asta iti spun tot.

- Ok! Asa mai merge. Acum o sun pe Carmen sa vad daca s-a descurcat cu perfuzia lui Edmond. Apoi servim masa... si pe urma ne intoarcem aici. Povestesti asa de frumos, mai Alex, mai! Se vede ca tii la fiul meu... Multumesc mult pentru el! Multumesc ca i-ai fost alaturi... Hm! Multumesc ca ai fost closca lui... Draguta comparatie... Dar atat de potrivita acum... Da! Sunt sigur ca lui i-a lipsit afectiunea. Mi-a spus-o si el... in noaptea Ajunului...

- Mi-am dorit sa ii fiu prieten inca din acea noapte. Si am vrut sa stiu totul despre el, iar daca am avut de cine intreba, am facut-o. Narcisa a facut lumina in capul meu... Interesant cum de a fost de acord sa imi spuna totul. Probabil se temea ca nu voi vrea nici macar sa il incerc pe fiul tau... E adevarat ca nu i-am spus de ce vreau sa stiu totul despre el... Eu i-am spus ca tata mi l-a dat mie si ca nu stiu ce sa fac cu el, fiind atat de tanar si de slab psihic... si de incapatanat si de greu de controlat si de condus, si de impulsiv... si de agresiv... Oho! Am pornit o vijelie cand i-am spus asta! Crede-ma! Indignarea ei a fost de milioane! M-a contrazis vehement! Aproape ca s-a certat cu mine. Cum pot spune eu asa ceva despre Edmond, cand ea il cunoaste atat de bine! Ok! Hai sa mancam si apoi revin cu povestea. Urc la fete.

- Ok! Spune-i, te rog, Emilyei ca o astept in bucatarie.

M-am ridicat si eu si am intrat in bucatarie. Stiam ca Darius e acolo.

- Fiule! Ce faci aici, de atata vreme? Stii ca nu e frumos sa tragi cu urechea?

- Tata, vreau sa stiu cat mai multe despre fratele meu si nu cred ca Alex ar fi de acord sa stau cu voi... E mult prea intima povestea... dar nu pot sa nu stiu si eu cine e fratele meu, tata...

- Darius, cred ca ai ascultat destul. Cred ca ti-ai facut o parere despre el...

- Dar acum urmeaza ce e mai palpitant! Lasa-ma sa raman si eu.

- Nu! Darius! Nu! E viata lui Edmond! E intimitatea lui, pe care acum Alex mi-o pune pe tapet... Nici nu stiu ce reactie va avea fratele tau cand va afla ca Alex a facut asta! Nu e cazul sa afle ca si tu stii totul despre el... Probabil sunt multe dintre cele ce mi-a spus acum Alex, multe despre care fratele tau nu ar fi povestit niciodata... Multe pe care le-a inchis in sufletul sau... iar acum sunt scoase la lumina... Asa ca, te rog, fiule, dupa ce mancam, te rog sa te duci in camera unde vei dormi... zilele astea...

- Of! Dar imi doresc atat de mult sa imi cunosc fratele!

- Iar tu vrei sa il cunosti asa? Din vorbele lui Alex? Nu e corect fata de fratele tau! Nu din vorbe va trebui sa il cunoastem.

- Pai cum altfel, daca nu va vrea sa ramana?!

- Nu va ramane! Insa nu il pierdem definitiv. Avem acum prieteni care ne vor ajuta sa ne apropiem de el... Asa il vom cunoaste! Eu vreau doar sa aflu viata fiului meu, Darius! Nu vreau sa imi fac o parere despre cine e el! Stiu deja cine e el! Stiu mult prea bine, inca din Ajunul Craciunului... Asa ca, ma vei asculta si vei merge in camera, dupa ce servim masa.

- Bine, tata! Mormai el, suparat...

Mi-a parut rau de Darius in acel moment. As fi vrut sa ii fac pe plac, insa stiam ca urmeaza partea cu loverboy... cu cine stie ce grozavii... si nu e corect pentru Edmond... Nu e corect. Daca el va vrea sa povesteasca, e altceva, insa Darius nu trebuie sa afle de la Alex unele lucruri...