IN OGLINDA

86

- Carmen m-a ajutat cu asta... Carmen s-a dus acasă la ea şi i-a pus somnifer în băutură... iar după ce a adormit am dus-o în maşină. A dormit tot drumul...

Da! Scurt si la subiect! Asta s-a intamplat. Foarte pe scurt. Insa, asa cum m-am asteptat, Edmond a izbucnit nervos:

- Ce? Carmen a făcut asta? Şi nu mi-a spus nimic?

Da! Era nervos! Si avea de ce, e adevarat, insa nu i-am spus si lui asta. Am incercat sa minimizez totul si sa ma asigur ca nu se vor certa din cauza mea.

- Hei! Să nu cumva să te iei de ea! Să nu cumva să aud că ai certat-o! A făcut ceea ce i-am cerut eu!

Da! Am luat toata vina asupra mea. Asa a fost! Doar eu am pus la cale totul. Carmen doar m-a ajutat.

- Dar, tată, ar fi putut fi cu cineva în garsonieră! Carmen ar fi putut fi în pericol...

Da! Era si normal ca Edmond sa se alarmeze pentru siguranta iubitei sale, asa ca i-am dat cateva amanunte... Mici amanunte, pentru a-l linisti:

- Am fost la doi paşi de ea. Am fost pe acelaşi palier... M-am asigurat că Ana e singură în acel moment! Nu am riscat nimic...

- Sunteţi nebuni! Carmen a mea să facă asta?

Vocea lui a escaladat acum... S-a ridicat brusc... iar el m-a privit acum contrariat. Ce frumos a sunat: "Carmen a mea"

- Ea îşi doreşte să fii fericit şi ar face orice pentru asta! I-am spus că ai cerut dovezi şi a fost de acord să mă ajute.

Da! Asa a fost! Nu am obligat-o. Insa, stiu ca as fi obligat-o daca ar fi fost nevoie s-o fac. Acum, trebuia sa imi temperez fiul. Era mult prea pornit pentru ceea ce am facut eu impreuna cu iubirea lui.

- Doamne! Carmen, a gemut el, potolindu-se... la gandul ca fata s-a pus in pericol pentru ca el a cerut dovezi clare... Pentru ca el a cerut certitudini... Vesnicele certitudini... de care aveam si eu mereu nevoie.

M-am hotarat sa ii spun mai multe despre ziua in care am vazut-o pe Carmen pentru prima data:

- Nu fi supărat pe ea... A avut spaima vieţii ei când m-a văzut la ea în salon. A fost şocată... Mi-a luat ceva timp până am convins-o că eu nu îţi sunt duşman... A fost atât de reticentă... Apoi, în drum spre casă şi în salonul tău, am avut timp să o fac să vorbească... De la ea am aflat despre tine... Edmond! Ai făcut alegerea perfectă! Carmen e cea mai bună pentru tine!

Da! Am reusit sa ii mut gandul de la pericolul in care a fost femeia lui, din cauza cerintei lui, si cu un drum i-am spus si ca ea si-a descarcat sufletul in fata mea... Asa ii va fi mai usor sa vorbeasca despre ei, daca se va gandi ca stiu deja multe despre povestea lor...

Edmond a zambit acum... Un zambet timid... insa un zambet, totusi:

- Da! Tată... Ştiu... Ştiu asta de ani de zile... Hm! Am visat la ea de la zece ani...

Da! Stiam asta deja... Stiam mult prea bine. Aflasem de la Carmen si aflasem de la Alex... Insa am ales sa ii ridic moralul acum:

- Ei vezi! Aşa a fost să fie, ca ea să fie a ta! Ea merită ce e mai bun! Ea te merită pe tine!

Da! stiam ca am spus un mare adevar! Carmen a ales ce e mai bun! L-a ales pe Edmond! Insa el a inteles invers ceea ce am vrut eu sa spun si a intors cuvintele mele:

- Necazul e că eu nu o merit pe ea! Ea e cea perfectă! Îţi dai seama la ce am condamnat-o eu patru ani de zile? Ar fi putut oricând afla că eu am ajuns la închisoare pentru fapte grave... Patru ani de zile, ea a tremurat pentru mine... I-am furat adolescenţa... Tată, patru ani de zile eu am avut o grămadă de fete în braţe, iar ea a ştiut asta... şi totuşi, m-a aşteptat... Am chinuit-o cu asta... Pune-te în locul ei... Poţi? Gândeşte-te ce ai simţi tu, ştiind că persoana pe care tu o iubeşti... face ceea ce am făcut eu? Tu ai fost ros de gelozie, doar pentru că un băiat a visat atâţia ani de zile la Emily!