IN OGLINDA

49

- Alex... Am cunoscut-o pe Alexandra. Din moment ce tu nu poti sa te intorci in Bucuresti, pentru Revelion... ar putea veni ea aici... Ar fi reintregire de familie... aici... Ce zici?

- Haide, bre! Iti arde de glume? Vrei sa iti umpli casa de tigani?

- Alex! Serios! Sa nu te mai aud ca vorbesti asa! Deci ce zici?

- Nu o pot lasa singura pe mama. Tocmai de Revelion! Si mai este si fratele meu cu familia lui! Deja am fi prea multi!

- Cati mai exact?

- Pai, noi, Alexandra, cu sotul si copilul ei... George cu sotia lui... si mama.

- Perfect! Am loc pentru voi toti! Serios! In noaptea de Revelion ar fi si surorile mele... cu familiile lor... iar zilele astea e si Eduard cu sotia lui... Deci! O adevarata petrecere!

- Daca Edmond afla ca Daria nu va participa, nu cred ca ar putea fi convins.

- Alex! Merita sa incerc! Merita! Serios!

- Lasa-ma sa ma gandesc putin! Lasa-ma sa vorbesc cu Nati si cu Alexandra! Nu mai spun un NU clar... Ma gandesc si te anunt... E bine asa?

- Da! Alex! Da! Astept raspunsul tau! Te las. Daca aveti nevoie de ceva, ma suni.

M-am indreptat spre masina lui Edmond in timp ce imi organizam timpul ca sa apuc sa le fac pe toate. Aveam cheia masinii lui Edmond. Trebuia sa gasesc cheile apartamentului. Aveam nevoie de certificatul lui de nastere pentru dosarul de schimbare de nume. Buletinul lui il aveam deja la mine inca din momentul in care am fost in ambulanta. M-am infiorat la gandul ca voi intra din nou in acel apartament. Imi promisesem ca nu voi mai calca acolo niciodata, dupa ceea ce ii facusem Emilyei si iata-ma acum! Ma pregatesc sa ii calc din nou pragul.

Am ajuns la masina fiului meu. Am descuiat-o cu cheia care ramasese la mine si m-am asezat pe scaunul soferului. Era o masina moderna... foarte bine ingrijita si curata. M-am uitat in torpedou. Nimic in afara de actele masinii. Apoi m-am uitat in cotiera si... Bingo! Iata un set de chei. Niste chei sofisticate... Hm, Edmond s-a asigurat ca nu va fi surprins in apartament... Numai acestea ar putea fi... Le-am luat in graba si am incuiat din nou masina. Am ramas o clipa acolo, in drum, si am privit ruinele somtuoasei vile care arsese sub ochii mei... Nu a mai ramas nimic in afara de zidurile innegrite de funingine... Totul arsese... Si anexele... Au ramas doar cateva masini parcate... Nu am intrat in curte... Nu m-am apropiat de ramasitele vilei... Nu aveam de ce. Am privit doar... apoi m-am intors la masina mea si am pornit spre apartament.

Pe drum, mi-am amintit de Nicu. Voiam sa vorbesc cu el. Voiam sa lamurim niste lucruri...

- Alo?

- Nicule... multumesc ca ai rezolvat ce a fost de rezolvat. Am inceput eu, fara nicio introducere.

- Cris... Nu ai de ce sa-mi multumesti. Eu ar trebui sa iti multumesc. Eu si cei care au fost dupa fete. Doamne! Ce-au gasit acolo! Cris! Ei au fost deosebit de incantati de varianta asta! Le-a crescut ratingul acum! Insa, crede-ma! A fost timpul sa fie opriti. Multumita lui Edmond s-a terminat cu clanul asta. Fetele alea au fost salvate in ultimul moment. Urmau sa fie duse peste granite in doar cateva zile. Le-am gasit actele false... Totul a fost pregatit deja. Apoi, Cris... baietii lui Alex au descoperit ceva macabru... Clanul asta se ocupa cu trafic de organe! Au rapit copii de pe strada si au fost transati pentru a li se preleva organele interne... Cris! Baietii mi-au spus ca au fost multi dintre ei, care si-au varsat matele cand au vazut ce era acolo! Au gasit cativa copii care urmau sa fie omorati... Cris! Nimeni nu a banuit asta! Nimeni nu a stiut de asta! S-a stiut de fete... S-a stiut de droguri... s-a stiut de arme... si de violentele comise, dar nimeni nu a stiut despre ceea ce faceau ei acolo... cu copiii... Infiorator! Asa ca, eu ar trebui sa iti multumesc tie.