IN OGLINDA

15

M-a enervat faptul ca Eduard nu intelegea de ce ii cer sa spuna si el cine e Ana! Poate pe el il va crede! Poate el e solutia pentru adevarata poveste! Poate el e solutia pentru ca Edmond sa creada varianta mea! Insa asta trebuia sa se intample acum! Nu peste o zi... nici macar peste cateva ore! Acum!

Eduard a inteles in sfarsit ce imi doresc si s-a grabit s-o caracterizeze pe Ana in doar cateva cuvinte, pentru a scapa de mine. El era mult prea agitat acum! Mai agitat decat mine... insa din cate se parea nu mai agitat decat Edmond... Fiul meu era agitat... parca speriat... Da... Era speriat, insa eu nu am vrut sa cedez! El trebuia sa ma creada!

- Ana a fost iubirea mea, băiete... Ana a fost cea mai crudă fiinţă! Ana nu a avut pic de milă niciodată. Astea au fost cuvintele lui. Atat: scurt si la subiect, insa Edmond inca nu ma credea... Nici pe departe. Asa ca m-am enervat si eu si vocea mi s-a ridicat instantaneu... tunand in incaperea impodobita festiv. Gata cu calmul! Gata cu autocontrolul! Aveam acum ocazia sa imi dovedesc povestea si nu o voi rata, nici macar pentru Daria!

- Eduard, mai spune-i, spune dacă a fost virgină când te-a părăsit pe tine, pentru mine!

Eduard ma privea acum, suparat ca trebuia sa o pomeneasca pe Ana! Nu voia s-o faca! Stiam! Stiam mult prea bine cata ranchiuna a adunat el in ceea ce o priveste pe Ana, mai ales de cand am petrecut doua zile in arest din cauza ei!

- Cine? Ana? Cris! Ce naiba!? De ce îi dai tu explicaţii?! De ce dezgropi morţii?

Nu m-a interesat ca Eduard nu ma intelege. El va trebui sa vorbeasca! Acum, daca nu a facut-o atunci cand a trebuit si nu s-ar fi ajuns aici! Daca el mi-ar fi spus ceea ce stia el despre sentimentele Anei, nu m-as fi confruntat acum cu fiul meu! Fiul meu nu ar fi existat! Nici macar nu ar fi fost proiectat! Ana ar fi fost de multa vreme istorie... mult inainte de a fi zamislit fiul meu... Mult inainte... cu vreo patru ani inainte de acel moment... Insa el a ales sa taca si sa lase lucrurile sa curga... Asadar si el are o parte de vina pentru aceasta seara. Asa ca am insistat sa ii spuna lui Edmond cine e Ana!

- Vorbeşte, Edi! Spune-i tu... Că pe mine nu mă crede!

Ultimele mele cuvinte l-au convins in cele din urma pe Eduard sa vorbeasca, ceva mai potolit... Huh! Da! Acum poate ca ma va crede!

- Băiete, am avut-o pe Ana în patul ei, cu doar câteva ore înainte de a pleca în braţele tatălui tău! Pana aici Eduard s-a putut controla, insa... dupa ce a confirmat ca Ana a fost a lui candva... inaintea mea... el a revenit la ceea ce l-a agitat mult prea tare, tocmai pe el, care era de un calm legendar... Gandind mereu cu sange rece... - Dar acum nu e timp pentru asta, Cris! Daria a plecat cu o maşină neagră. Nu recunosc numărul! Nu ştiu a cui e maşina.

Oh! La asta nu m-am asteptat... Hm! Unde a gasit ea masina asta? Cine ajunsese deja la majoratul ei? Ciudat! Insa nu am apucat sa spun nimic pentru ca Edmond s-a bagat peste mine si a intrebat el amanuntele pe care ar fi trebuit sa le aflu eu. Insa toata atitudinea lui m-a socat... Edmond s-a pierdut cu totul. Groaza stralucea acum in ochii lui cenusii... Aceeasi nuanta ca si a mea, probabil... Edmond l-a intrebat pe Eduard, fara sa mai tina cont de adevaruri cautate... de povestile vietii lui... Nu i-a mai pasat in acel moment de nimic altceva, decat de masina in care a urcat Daria:

- Ce număr avea maşina? Ce număr avea maşina? Spune repede! Se rasti el la Eduard, de parca il cunostea de o viata... probabil fara sa isi dea seama ca se repeta...

- BH XX MIR... a raspuns Eduard, tot mai contrariat de atitudinea fiului meu, privindu-l inciudat.

Din acel moment totul a luat o alta intorsatura. Chipul lui Edmond a devenit livid... A strans ochii, incruntandu-se si pur si simplu s-a prabusit pe scaunul de pe care tocmai se ridicase, respirand agitat, strangand pumnii.