IN OGLINDA

48

- Nu conteaza! Tu i-ai fost alaturi... Tu i-ai aratat cum e sa traiesti intr-o familie... Voi i-ati spus "la multi ani" cand nimeni nu i-a spus... Asta mi-a spus el... Te rog... gandeste-te la ceea ce ti-am propus acum...

- De ce vrei asta? Care e interesul tau?

- Da! Am un interes... Alex... Am recunoscut eu, zambind... - Vreau sa pastrez legatura cu el... iar tu ma vei ajuta... Stiu ca nu iti pot cere mai mult. Si stiu ca nu am nicio sansa in fata ta... Nu am nicio sansa sa il pot convinge sa imi ramana alaturi... Nu va renunta la tine, dar macar sa pastrez cumva legatura cu el... Sa nu fie asa cum mi-a spus el, atunci cand a iesit din vila lui Samir... Ca nu ne vom mai vedea niciodata.

- Daca el nu va vrea sa va mai vedeti... Sa fii sigur ca asa se va intampla. Nimeni nu il va putea convinge. Nici eu... nici Carmen! Gandeste-te ca nu l-am putut opri nici eu, nici Carmen... E al naibii de incapatanat!

- Dar, macar sa nu mai fim dusmani. Ii pot acum demonstra ca adevarul e cel spus de mine. O am pe Ana. Ana e dovada mea clara, asa cum mi-a cerut Edmond... dar asta nu ma ajuta sa il conving sa ramana...

- Nu va ramane... Sa iti iei gandul de la asta...

- Stiu... Dar eu voi incerca totusi... Trebuie s-o fac... pentru linistea mea sufleteasca... Dar am o consolare... El mi-a spus ca ma iarta... Am iertarea lui...

- Tipic lui... Are puterea sa ierte... Stiu asta de noua ani de zile... Stiu asta din ziua in care s-a aruncat in fata cutitului pentru a ma salva pe mine... A avut atunci sansa lui sa plece... A avut ocazia sa plece, fara sa aiba probleme din partea noastra... insa el a avut puterea sa ne ierte pentru ceea ce i-am facut noi... Cris! Nu voi uita prima mea seara cu el... nu voi putea uita niciodata... si nu voi putea uita ziua in care m-a ales in schimbul libertatii lui... Apoi, el a avut puterea s-o ierte pe Carmen... Ai spus ca ai vorbit cu ea... Sunt sigur ca ti-a spus ce i-a facut ea... Sunt sigur, pentru ca ea se considera vinovata pentru viata pe care a avut-o el dupa aceea.

- Da... Mi-a spus ce i-a facut ea... insa nu a vrut sa imi spuna ce i-a facut el... Nu am putut s-o conving sa imi spuna...

- E normal... Nu crezi? E normal sa nu vrea sa iti spuna ce i-a facut el... A fost sadic rau...

- Poti sa imi spui tu?

- Nu! Cel putin, nu acum! Poate cu timpul vei afla... dar nu azi... Nu este timp pentru aceasta poveste...

- Ei, vezi? Ai putea sa vii la mine si sa imi povestesti... sa umpli tu golurile pe care le-a lasat Carmen... Ea mi-a povestit doar din mare, despre ei doi... Dar nu stiu nimic din ce a facut el in astia zece ani... si vreau sa stiu tot... Vreau sa ajung sa imi cunosc fiul... Oh! Alex! Imi vreau fiul! E baiatul meu! Trebuie sa existe o solutie sa il am!

- Nu uita, ca pentru el sunt multe piedici... foarte multe piedici ca sa ramana. Nu s-a gandit niciodata ca si-ar putea dori sa ramana cu tine... Nu dupa zece ani de ura si inversunare si dorinta de razbunare... Nu pentru el! Din loialitate... din mandrie... In primul rand din mandrie! Nu va face compromisul asta, pentru ca se va gandi ca ar fi un compromis pentru el... sa isi doreasca sa fie cu tine, dupa ce si-a pus in pericol iubirea si prietenii. Tu ii esti un strain... Pentru el nu exista vocea sangelui... Pentru el exista prietenie... loialitate... mandrie si iubire dusa pana la sacrificiu... El si-a sacrificat cei mai frumosi ani, pentru iubirea lui... Nu a vrut sa cedeze... Stii ca el ar fi in stare sa moara pentru iubirea lui? Nu! Nu stii asta, pentru ca nu il cunosti... El ar fi in stare sa moara oricand pentru Carmen... Noroc ca mi-am dat seama de asta, inca din prima seara. Altfel, noi nu am avea aceasta discutie acum... Dar, da! El s-a sacrificat pentru iubirea lui!