IN OGLINDA

114

- Stiu! Raspunse Edmond scurt, zambind din coltul buzelor.

Nimic altceva. Un singur cuvant. Nicio explicatie, nicio remarca. Doar atat! Scurt! Insa acest singur cuvant mi-a ridicat vanitatea la cel mai inalt nivel. Fiul meu e mandru de mine. E mandru de cel pe care l-a vrut mort... E mandru de cel pe care l-a vrut distrus... E mandru de cel pe care l-a ingenuncheat. E mandru de cel care l-a implorat... care s-a rugat de el, ca un milog, sa nu plece. Da! Cum sa nu fie vanitatea mea sus, sus de tot?!

Ziua de la birou a trecut mult mai repede cu Edmond langa mine. Daca, la inceput el rasfoise toate cataloagele, dupa ce a terminat cu ele, el s-a dus singur in hala de productie. In timpul in care am fost doar eu cu Victor, am fost din nou asaltat de intrebari:

- Cris, serios! De ce nu imi spui si mie care e treaba? Incepu el, de cum s-a inchis usa in urma lui Edmond.

- Pentru ca e o treaba de familie, Victor. E ceva ce doar noi trebuie sa stim. Tu ai grija cum vorbesti cu el. Te previn. Nu voi mai accepta nicio obraznicie la adresa lui. Ai sarit calul la pizzerie. E baiatul meu si nu voi permite nimanui sa il tachineze sau sa isi bata joc de el. Si sincer, nu iti recomand sa il tachinezi. E al dracului de periculos sa faci asta!

- Ce vrei sa spui? Intreba Victor, serios de acum.

- Vreau sa spun, ca eu sunt mic copil pe langa el!

- Tot nu inteleg! Se incrunta el, privindu-ma mai atent.

- Iti aduci aminte de tineretile mele?

- Normal! Doar am spus asta! I-am spus-o si lui.

- Iti aduci aminte tot?

- Da, bai! Imi aduc aminte cat de impulsiv, cat de imprevizibil si cat de puternic ai fost tu... Probabil ca esti si acum, dar nu mai ai arena unde sa iti etalezi puterile... Nu mai ai admiratori... si admiratoare.

- Ei! Baiatul meu e mult peste mine! Iti garantez asta. Si cu asta am terminat subiectul. Dar, faza cu colaborarea cu el mi-a placut! Merci! Si eu imi doresc ca el sa faca parte din echipa, dar asta depinde doar de el... Eu nu vreau sa il presez si nu vreau sa para ca ii impun. Trebuie sa fie doar dorinta lui si atat.

- Bai! Cris! Fain baiatul asta! Bai! Cand v-am vazut impreuna, mi-a stat inima-n loc! Am crezut ca vad dublu! Bai! Pana si freza ii e aceeasi ca si a ta de acum trezeci de ani. Dar, stai linistit. Nu il voi mai supara. Cu toate ca mor de curiozitate! Iti poti da si tu seama, nu? As vrea sa aflu si eu cum de a aparut acum si cu cine te-ai incurcat tu pe vremea cand erai cu mine si nu ai spus nimic. Dar, asta e! Sunt sigur ca ai un motiv serios sa nu vrei sa vorbesti despre asta. Dar nu pot sa nu iti spun ca eu deja il admir pe baiatul asta! Bai! E baiat fain! Si ma bucur ca ti s-a intamplat asta. Ar fi fost pacat sa nu apara. Macar poti sa imi spui ce pregatire are?

- E pregatit! Te asigur! Am zambit eu. - Daca va fi sa isi doreasca sa ne fie alaturi, vei afla si ce pregatire are. Nu iti face griji! Nu va fi cu noi, doar pentru ca e fiul meu! Nu-mi sta in caracter sa fac favoritisme, doar stii asta de atatia ani! Dar sunt sigur ca ar fi un castig pentru noi, daca el s-ar hotari sa ni se alature. Oricum, asta nu se va intampla prea curand. Are alte planuri pentru viitorul apropiat.

- Oh! Pacat! Eh! Vom vedea ce va fi!

- Vezi, ca azi plec mai devreme.

- Nicio problema! Puteti pleca. I-ati si tu un concediu, Cris! E timpul!

- Nu! Nu mi-l iau acum. Cred ca mi-l voi lua in vara! Vad eu! Dar, oricum, voi lipsi cateva zile saptamana viitoare. Dar vorbim noi pana atunci. Nu avem nimic programat pe saptamana viitoare.