IN OGLINDA

112

- Da. Te inteleg, am raspuns eu, simplu. - Contrar asteptarilor, eu ma dovedesc a fi un conservator. Un pastrator al trecutului si fizic si spiritual. Am incercat sa pastrez interiorul acestui birou, asa cum a fost el mereu. Mi-a dat un sentiment de stabilitate intr-o lume in care totul se schimba mult prea repede. Intr-o lume in care moda se schimba de pe o zi pe alta... Sa stii ca nu e usor pentru cei care au prins "epoca de aur" sa tina pasul cu ritmul schimbarilor. De aceea am decis ca unele locuri sa ramana asa cum au fost mereu. Poate pentru unii eu sunt un invechit... nu stiu si sincer nu mi-am batut capul cu parerile celorlalti. Eu asa m-am simtit bine si doar asta conteaza. Am fost mereu un rebel... Un nonconformist... Mi-am vazut de treburile mele... si nu am tinut cont de parerea nimanui. Parerile se pot schimba de la o clipa la alta... cum sufla vantul... De ce sa ma mai consum pe asa ceva... Asta am incercat sa le explic si gemenilor... insa nu prea mi-a reusit... Sincer... Daria si-a dorit mereu haine de braduri renumite... scumpe... care nu-si justifica pretul prin calitatea lor, ci prin renumele si marketingul care s-a invartit in jurul lor. Nu e ca la masini, de exemplu. Acolo, pretul justifica valoarea. Sau invers. Valoarea si calitatea justifica pretul. Daria nu a inteles asta niciodata.

- Tata, trebuie s-o intelegi. E o alta lume acum. E o lume in care esti catalogat dupa aspect si opulenta. Sa nu uitam ce tip de oameni sunt acum idolii tinerilor... Sa nu uitam ca marketingul despre care ai vorbit este acum la putere. Pentru tinerii din ziua de azi conteaza cel mai mult aspectul exterior. Sau mai bine spus eticheta hainelor. Nu eticheta ta. Daca vrei sa le fii superior, in ziua de azi, trebuie sa te imbraci adecvat, altfel, crede-ma, vei fi catalogat ca fiind un nimeni, asa ca si hainele de pe tine, indiferent cat de inteligent esti. Ba, mai mult. Intelinenta, in ziua de azi, e o trasatura care nu iti face cinste, care te trimite uneori la margine de societate... Inteligenta nu mai e o virtute. E un defect. Inteligenta si corectitudinea si simplitatea... si sinceritatea... Hm!... Astea toate, au decazut in lumea de acum. Trebuie sa pari prost, dar plin de bani pentru ca sa fii acceptat in lumea asta de acum. Sa nu mai spun ca acum conteaza al cui copil esti... Adauga el, coborand privirea... usor incruntat.

- Oh! am oftat eu, intelegand remarca de la final. - Da! Acum, mai mult ca oricand, conteaza toate astea...

- Cam asa... incheie el, apoi se inviora si trecu peste acest moment sensibil. – Hai sa imi arati hala de productie. Sunt curios foc!

L-am dus in hala. Acolo munca era in toi, insa in momentul in care am aparut noi, toti ochii s-au indreptat spre fiul meu. Edmond nu s-a fastacit. S-a apropiat de muncitorii mei si a dat mana cu ei, ignorand privirile lor uimite. Li s-a prezentat simplu, cu numele mic, iar ei se uitau la el, socati, apoi se uitau la mine. Hm! Da! Oamenii mei erau socati de aparitia fiului meu. E explicabil, nu? Asemanarea dintre noi era mult prea evidenta ca sau nu isi dea seama toti ca suntem tata si fiu. Nu a fost nevoie de o prezentare speciala din partea mea.

Edmond a vizitat toata hala, dintr-un cap la altul, curios ca un copil. A analizat toata aparatura din hala. Chiar daca biroul meu nu si-a schimbat infatisarea in timp, eram in pas cu moda si cu tehnologia prezentului. Aveam aparatura de ultima generatie si oameni instruiti la zi sa manuiasca aceasta aparatura. Sunt unul dintre administratorii care au inteles ca doar investind in inovatie ajung departe. Drept dovada, piata mea de desfacere s-a extins considerabil de-a lungul timpului.

Dupa ce Edmond si-a satisfacut curiozitatea, am iesit din hala si ne-am dus la cafeneaua din colt. Un local simplu, dar atat de familiar pentru mine. Era acolo, de zeci de ani... Era acolo de pe vremea adolescentei mele...

Am comandat la tejghea cafeaua si bautura racoritoare pe care si-a dorit-o fiul meu apoi ne-am asezat la masa.

- Tata... Te-as putea ajuta cu fabrica... incepu el, privindu-ma atent, dorindu-si sa-mi prinda prima expresie a chipului. Prima reactie.