IN OGLINDA

9

Insa atunci cand Edmond a rostit acele cuvinte am inteles ca moartea mea era conditionata. Am inteles ca nu imi va fi atat de usor sa mor. In acel moment, am inteles ca mai bine il indepartez pe Eduard, pentru ca acest baiat sa nu se mai simta deloc amenintat. Altfel, sunt sigur ca si-ar fi dus amenintarea pana la capat. Am inteles ca avea un plan, pe care voia sa il indeplineasca... si deci nu i-a fost in plan sa ma omoare din prima secunda. Avea un plan! Si si-l va indeplini, indiferent ce ar implica el. Stia ce va urma. Stia ca el va fi luat in catuse de aici... stia si totusi era hotarat sa isi indeplineasca planul, indiferent ce lasa in urma... indiferent care va fi finalul... A spus ca nu are ce pierde... Da... Asa a zis! Nu are ce pierde, iar omul care nu mai are ce pierde e cel mai periculos... Stiam asta mult prea bine... Hm! Are un plan... Un plan facut acum zece ani? Cum asa? De ce zece ani? Si da! Era hotarat sa distruga totul in calea lui, pana sa vina politia.

Da! Cel mai bine ar fi sa ii indeplinesc planul... Cel mai bine ar fi ca Eduard sa iasa de aici... pentru a nu-l provoca pe acest baiat care si-a dovedit dorinta de razbunare... si-a dovedit hotararea si si-a dovedit puterea si curajul si nebunia...

Sa vii singur? Sa actionezi singur? Inarmat doar cu un cutit?! Da! Asta e o dovada clara de curaj nebunesc. Asta da dovada de hotarare... si asta da dovada clara de dorinta de razbunare. Insa am mai inteles ceva. Pot s-o pun pe Mili a mea la adapost. Pot s-o feresc de groaza de a-si vedea sotul cu gatul taiat... Am ocazia nesperata sa o scot din sala si sa raman doar eu cu el. Altfel vor decurge lucrurile daca nu o voi sti pe Emily in pericol. Stiam ca as putea gasi o nisa in planul lui! As putea sa ma salvez si sa intorc din nou situatia asta periculoasa in favoarea mea. Nu mai simteam furia care mi-a intunecat mintea! Creierul meu a inceput din nou sa lucreze. Legatura dintre neuroni s-a refacut si am gasit calea sa-mi salvez iubirea:

Asa ca, am rostit cu vocea joasa, pe cat am putut de calma:

- Du-te Eduard! Şi ia-o şi pe Emily cu tine. Dacă m-ar fi vrut mort, aş fi fost deja mort, cu gâtul tăiat.

Da! Asta era adevarul. Daca acest baiat m-ar fi vrut mort, eu as fi fost deja mort. Eram constient de asta in acel moment. Insa, baiatul nu a fost de acord cu mine. El voia mai mult! El voia sa isi acopere spatele. El mi-a intuit planul. Hm! Destept, baiatul asta!

- Nu! Emily rămâne! Rosti el, cu hotarare in glas. Of! Nu mi-a convenit aceasta hotarare a lui. Nu mi-a convenit deloc. Nu am vrut ca in momentul in care el ar fi fost neatent, sa ma gandesc ca prin actiunile mele, Emily sa fie de fata si sa o pun chiar eu in pericol.

Insa el nu m-a surprins prea tare! Si eu as fi hotarat la fel, daca as fi vrut sa scap din ceea in ce s-a varat el. Asa as fi decis si eu! Exact la fel. Insa m-a socat decizia Emilyei. Ea nu ar fi iesit impreuna cu Eduard. Am descoperit asta. Am fost sigur de asta pentru ca odata cu vocea baiatului, am auzit si vocea calma si calda a sotiei mele.

- Eduard, lasă-ne singuri! Rostise ea cu atata hotarare in glas, incat mi-am intors privirea spre ea. Cum naiba isi putea tine firea in frau? Cum de nu i-a tremurat vocea? Doamne! Glasul ei a fost la fel de hotarat ca si atunci cand s-a bagat in mijlocul a saizeci de tineri infierbantati... Glasul ei a fost cel din noptea nuntii nostre... din momentul in care a aparut tatal meu... Avea acum aceeasi hotarare in priviri cu cea pe care a avut-o cand s-a dus de buna voie in bratele criminalului din galerii... Avea aceeasi hotarare in priviri ca si cea din noaptea nuntii noastre cand a decis ca va dansa cu tatal meu.

Nici nu am incercat in acel moment sa o contrazic. Nu am vrut sa o mai lungesc si sa prelungesc pericolul in care ne aflam. Baiatul asta trebuia sa aiba impresia ca e stapan pe situatie, asa ca i-am facut semn lui Eduard sa paraseasca sala. Fratele meu de cruce a strans buzele nervos si agitat si a iesit din sala frumos impodobita, insa a ramas in spatele usii inchise. Da! Am stiut ca nu se va indeparta. Am stiut ca imi va ramane alaturi... in caz ca as avea nevoie de el.