IN OGLINDA

121

- Bun! Simi, merci, ca ai venit. Nu am vrut sa ramana asa. Nu vreau sa plec cu senzatia ca nu mi-am rezolvat totul in Bucuresti si asta implica si ceea ce s-a intamplat aseara. Simi, iti inteleg frustrarea. Crede-ma! Te inteleg si stiu ca nu ti-a fost usor sa ne vezi intinsi pe pamantul inghetat din curtea lui Samir... dar, nu il invinui pe tatal meu pentru ceea ce ai simtit tu in acea zi. Stii ce s-a intamplat atunci. Ai fost acolo. Lasa ranchiuna deoparte. Te-am chemat azi, pentru ca nu am vrut sa vorbesc aseara de fata cu toti ceilalti, cu toate ca poate ar fi trebuit s-o fac... pentru ca probabil, asta e parerea tuturor celor care au fost de Craciun in Oradea. Dar cred ca din ce am spus cu o seara in urma ei au inteles din mare cum sta situatia... si ce gandesc eu... Acum, probabil ca o sa ma repet cu unele cuvinte de ieri... dar nu imi pasa! Simi! Esti prietenul meu de zece ani de zile! Dintre cei din gasca noastra, in afara de Alex, tu imi esti cel mai drag si de aceea am vrut sa vii azi la mine. Tu trebuie sa intelegi clar ca pentru tot ce s-a intamplat de Craciun, eu sunt vinovat. Nimeni altcineva. Nici macar femeia care m-a nascut... asa cum a spus Eduard... prietenul lui tata. Eu am provocat totul.

- Dar, Edmond!

- Nici un "dar" Simi! Lasa-ma sa vorbesc! Tatal meu nu are nicio vina. Nu el e vinovat ca eu nu m-am putut stapani acum doi ani jumate... Nu el e vinovat ca eu mi-am facut planul asta nebunesc... Nu el e vinovat pentru ca eu am fost aproape de moarte, Simi! Asta trebuie sa intelegi tu! Eu sunt vinovat. Eu l-am pus la pamant pe omul lui Samir, starnind cuibul de viespi... Eu m-am intors in vila care ardea, cand totul se terminase bine pentru noi... Din cauza mea a fost Alex aproape de moarte... El a intrat dupa mine... Indiferent ce a fost in trecut... indiferent ce a fost inainte de a ma naste eu, eu sunt cel care a luat deciziile dezastruoase care au dus la dimineata de Craciun.

- Edmond, daca tatal tau nu ar fi fost, tu nu ai fi plecat in Oradea.

- Hm! Tata a avut dreptate aseara! Zambi amarat Edmond. Sincer, nu m-am asteptat ca Simi sa recunoasca ceea ce il rodea pe el, de fapt. Edmond a continuat sa vorbeasca: - Simi! Daca tatal meu nu ar fi fost, tu nu ai fi ajuns sa ma cunosti... Daca tatal meu nu ar fi fost... sau ar fi fost mort, asa cum am stiut eu timp de paisprezece ani, eu as fi ramas langa femeia care m-a nascut... Nu as fi ajuns la Tudor... niciodata... Stii foarte bine cum am ajuns eu la voi! Simi! Stii! Asadar, nu da vina pe tatal meu!

- Dar, Edmond, tatal tau ar fi trebuit sa te lase in pace si sa nu te bata la cap sa ramai in Oradea! Tu ar fi trebuit sa te intorci, Edmond! Asta ti-a fost planul.

Oh! Stomacul mi s-a strans brusc. Am incremenit atunci cand l-am auzit pe Simi rostind acuzarea. Auzi tu! L-am batut la cap pe fiul meu! Cat de urat au sunat cuvintele astea! Nu l-am batut la cap. L-am convins sa ramana. Cu fapte! Cu tot ce a depins de mine! Fi-r-ar el sa fie! Mi-am simtit tensiunea crescand si am fost pe punctul sa intervin, insa Edmond mi-a luat-o inainte:

- Da! Asta mi-a fost planul, pana sa aflu adevarul, Simi! V-am spus si aseara! Am aflat adevarul. Stii ca asta am cautat eu! Adevarul. Greseala mea e ca in cei zece ani nu am acceptat ideea sau gandul ca tatal meu ar putea fi nevinovat. Nu am vrut sa cred ca ar putea fi un alt adevar, indiferent ce mi-a spus Alex, sau Carmen. Da! Aici am gresit eu... Mi-am facut planuri, fara sa ma gandesc ca as putea afla alt adevar, cu toate ca l-am cautat, cu inversunare... Cu toate ca de aceea m-am dus in Oradea. Acolo s-au complicat lucrurile cand am ajuns la Samir. Si iar iti spun: am fost prevenit! Alex m-a prevenit, si crede-ma, Simi! Am presimtit ca ceva nu va fi bine cu Samir si totusi nu m-am oprit. Nu-i asa, Alex?! Doar mi-ai spus la telefon sa am grija!

- Da! Asa este!

- Ei vezi, Simi! Eu am facut greseli, dupa greseli... In fine! Tatal meu nu are nicio vina! Imi doresc sa am un tata, Simi! Imi doresc cu ardoare, sa-l am langa mine, nu pentru ca nu m-as descurca in viata fara el... Nu imi doresc sa il am pe Cris Reyn langa mine, doar pentru ca stiu cine e el... Nu! Imi doresc un tata care sa imi dea o imbratisare paterna... Asta mi-a lipsit mie... cel mai mult... Nu imi doresc banii lui tata... Imi doresc omul din tata! Simi! L-am judecat gresit, de cand am aflat de el... Simi! M-am dus la el cu ganduri criminale, la bratul fiicei sale... Simi! M-am dus la el, in timp ce el s-a pregatit de sarbatoare... M-am dus la el, atunci cand deja aveam indoieli ca cea care m-a nascut a spus adevarul... M-am dus la el si l-am ingenuncheat si i-am pus cutitul la gat, in timp ce am determinat-o pe fiica lui sa se arunce in bratele lui Samir... Poti tu sa intelegi ce am facut eu? Poti tu sa fii corect si sa intelegi ce am provocat eu in familia tatalui meu? Si, cu toate astea, tatal meu si-a dorit inca din noaptea in care eu am facut ce am facut, si-a dorit sa ma aiba alaturi... Simi... Si-a dorit sa aiba langa el, si-a dorit sa aduca in familia lui, un om care a dovedit cat de periculos poate fi... Un om care i-ar fi putut distruge familia, fara sa se intereseze cine sunt eu... fara sa se gandeasca la ce isi expune familia... Simi! As fi putut fi un sadic... As fi putut fi un ucigas in serie, iar tatalui meu nu i-a pasat. M-a vrut langa el... si a facut totul pentru ca sa ma convinga sa raman langa el... Da... Simi... Asta a facut el... Nu stiu cat ti-a spus Alex... Insa, daca ti-a spus, eu iti repet... Tatal meu mi-a salvat viata... mi-a asigurat toate conditiile de care am avut nevoie... Mi-a dat din sangele lui... Simi... mi-a pornit inima... Gandeste-te ca, daca el nu ar fi fost acolo, eu nu as fi supravietuit... Eu oricum m-as fi intors dupa fata lui Samir... Asta nu a depins de tatal meu... si nu a fost o conditie... El ar fi putut pleca din momentul in care si-a vazut fata in siguranta... Simi... Eu asa am crezut ca se va intampla... Am crezut ca, din momentul in care si-a salvat fiica din labele lui Samir, el va pleca... Crede-ma ca am fost socat sa il vad ca ma intampina in usa vilei lui Samir... in timp ce fiica lui era intr-o criza oribila de panica... In timp ce sotia lui, care, Simi... crede-ma... e un inger... si ingerul asta astepta cu groaza in suflet o veste de la sotul ei... Da! Nu mi-a venit sa cred cand l-am vazut atunci cand am iesit din vila... nu mi-a venit sa cred ca el a ales sa ma astepte dupa ceea ce am facut eu cu doar cateva ore inainte... El a ales sa se asigure ca eu sunt bine... ca eu sunt teafar... A asteptat alaturi de Alex sa ies din vila... A asteptat alaturi de cel care ii vorbise plin de ura cu doar cateva ore inainte ca eu sa ies din vila... Ar fi putut pleca, iar el a ales sa ramana si sa-mi salveze viata... dupa ce i-am pus cutitul la gat... Of! Gemu Edmond, plecandu-si privirea... insa in clipa urmatoare a continuat, fara sa lase pe niciunul dintre noi sa intervenim. - Da! Simi! Asta e tatal meu... Stii ce a facut el! Sunt sigur ca stii. A venit dupa Carmen... apoi... a facut tot ce a depins de el sa se apropie de Alex care l-a amenintat cu moartea lui si a familiei sale... sopti fiul meu, in timp ce il privea pe Alex, cu fruntea incretita... Cand Alex a vrut sa vorbeasca, Edmond, l-a oprit cu un gest princiar... - Alex, frate, nu e nevoie sa spui nimic... Stiu de ce ai facut-o! Stiu... si stie si tatal meu... Ai spus asta din prea multa afectiune... din dragoste frateasca... insa, da! L-ai amenintat cu moartea, iar el te-a convins sa ii intri in casa... Te-a convins s-o chemi pe Alexandra... si pe mama ta... si pe fratele tau... Da, Simi! Asta a facut tatal meu... A vrut o sansa la mine... Simi... Si stii tu ce a facut el in zilele in care era disperat de starea mea? Nu! Nu cred ca stii! Afla, Simi, ca nu mai dureaza mult si voi avea numele lui... Da... Asta a rezolvat el, in zilele in care tu te-ai luat de el... In zilele in care eu i-am spus in fata ca nu ma va mai vedea niciodata... si ca totul s-a terminat... in zilele in care Alex l-a amenintat cu moartea... in zilele in care propria lui fiica nu a vrut sa mai stie de el... din cauza mea... in zilele in care a plans ingenuncheat langa patul meu... Simi! Am vrut dovezi, mi-a adus dovezi! Dovezi clare! Simi! Mi-a adus dovezi clare, incontestabile si mi-a dovedit clar ca ma vrea langa el! Vreau sa am un tata! Cer prea mult?! Nu poti sa imi ceri sa renunt la tatal meu si sa ma intorc... Nu ma pierzi ca prieten, Simi! Nu renunt la voi pentru tatal meu! Va pot avea pe toti... Simi! Crede-ma! Eu raman prietenul vostru... Eu raman prietenul tau... Nu te voi uita... vom vorbi des... Tu poti sa vii oricand in Oradea. Da', chiar! De ce nu te muti tu in Oradea?! Ce te retine?