IN OGLINDA

80

Am adormit in cele din urma... insa am avut un somn agitat... Daca in aceste zile mintea mi-a fost ocupata pe de-a-ntregul cu Edmond si cu dorinta mea de a-l avea alaturi, acum, ca m-am linistit in privinta asta, ceea ce am facut eu in diminteata de Craciun a inceput sa ma bantuie... Am omorat un om! Cu mainile mele! Am omorat un om fara sa stau pe ganduri... E adevarat! I-am spus lui Edmond ca noi nu suntem criminali... ca suntem justitiari... insa acum, chipul celui omorat de mine a venit din moarte ca sa ma bantuie...

Am avut cosmaruri dupa cosmaruri... in acea dimineata... Din ultimul cosmar m-a trezit Emily. Am deschis ochii si am privit-o buimac la inceput...

- Cris... dragostea mea... a soptit ea, lipindu-se de mine...

- Am vorbit in somn? Am intrebat eu ingrijorat ca mi-am deschis sufletul si am spus si ce nu ar trebui spus...

- Nu, iubire... Nu... Dar te-ai agitat mult prea tare... Cris... Ce s-a intamplat? De unde somnul asta agitat? Tu nu ai mai avut cosmaruri... de foarte multa vreme...

- Mili a mea, am murmurat eu, incruntandu-ma... - Nu stiu daca ar trebui sa iti spun ce am facut eu in dimineata Craciunului... As prefera sa nu o fac...

- Hei! Ma sperii! Acum trebuie sa imi spui si mie cateva amanunte, Cris! Eu stiu ca vrei sa ma protejezi, insa ceea ce s-a intamplat de Craciun te bantuie... Cris...

- Emily... Am omorat un om... am soptit eu, incruntandu-ma...

- Oh!

- Da! Oh! Asta am facut! Nu te teme! Nu va fi nicio ancheta... Nu mi se va intampla nimic... Nu te parasesc... insa acum il inteleg pe Eduard... E oribil gandul ca ai luat o viata! Indiferent ce a facut acel om... Mili...

- Cris... Orice tata ar fi facut la fel... Dar esti sigur ca l-ai omorat?

- Da! De asta sunt sigur...

- Cris... va trebui sa incerci sa uiti... Cris... am vazut fetele alea... Fetele pe care voi le-ati salvat... Daria ar fi ajuns acolo, daca nu ati fi intevenit voi... Daria ar fi ajuns in mainile lor... daca Edmond nu ar fi fost acolo... Si nu vorbesc acum de ziua Craciunului... Vorbesc de ziua in care Edmond s-a batut cu tipii aia din club... Daria a spus asta azi noapte... Asadar, cei care au adus fetele in halul in care le-am vazut eu... nu sunt oameni, Cris! Nu sunt oameni! Sunt diavoli! Deci, tu nu ai omorat un om! Ai omorat un diavol! Toti cei care au stiut despre ceea ce a facut Samir si nu au intervenit cu nimic, au mainile patate... inclusiv Nicu Nebela! Cum, mai, sa acoperi asa ceva? Cum sa nu faci nimic? Dar nu asta e important acum. Tu nu ai voie sa te lasi coplesit de ceea ce ai facut! Nu! Tu ti-ai salvat fata de un diavol!

- Dar, Mili... inca simt vertebrele dizlocandu-se... Oh! Infiorator...

- Cris! Mai bine gandeste-te la ce ai reusit sa faci tu in cateva zile! Il ai pe Edmond! Fiul tau e aici! Asta e important! Asta trebuie sa ai tu in cap! Sa faci tot ce poti ca el sa nu regrete ca a ramas! Asta trebuie sa faci!

- Hm! Da! Il am pe Edmond! Asa-i ca e un baiat extraordinar?

- Da! Ai dreptate! E un baiat bun... Insa are nevoie de timp... Nu il presa... Nu il vei putea dirija asa cum o faci cu gemenii... Edmond e independent... Sper ca ai inteles asta!

- Da... Stiu! Si oricum i-am promis ca nu voi incerca sa ma impun ca tata... Stiu ca nu am nicio sansa sa il controlez...

- Nu iti va fi usor, chicoti Mili in bratele mele.

- Da! Stiu si asta...

- Lasa, Cris! Va fi bine de acum inainte... Va veti adapta unul celuilalt. Important e ca nu mai pleaca in Bucuresti... Acum, as vrea sa stiu cum faci cu Ana...