IN OGLINDA

102

- Cris... incepu ea cu ceva mai multa vlaga... - Nu vreau nimic... Nu astept nimic in afara de iubirea ta... nu vreau nimic altceva in afara de inima ta... Atat! Vreau sa te stiu fericit! Vreau sa fii fericit, Cris... Doar asta imi doresc eu... Sa iti vad chipul senin... sa iti vad nuanta albastra a ochilor... Tu nu iti poti inchipui cat de intunecati ti-au fost in zilele trecute... Au avut din nou nuanta de mult uitata... Nu o mai vreau! Cris! Nu mai vreau sa o mai vad... Cat despre Edmond... Imi doresc sa il vad cat mai des... Imi doresc sa simta afectiunea noastra... Imi doresc sa se lase descoperit... Imi doresc sa te lase sa te apropii de el, fara ca el sa fie in alerta... Pentru ca el e inca in alerta... El mai are nevoie de timp ca sa se vindece... Si nu vorbesc acum de ranile lui fizice... ci despre ranile lui sufletesti... Asadar... Cris... Asta vreau ca rasplata... Vreau liniste... Vreau iubire multa... Vreau sa uitam zilele grele prin care am trecut... Te iubesc mult prea mult ca sa nu iti cer asta! Asa ca fa tot ce poti, ca sa il faci fericit pe fiul tau... pentru ca doar asa vei fi si tu multumit de tine... iar prin tine vom fi toti multumiti... asa cum i-ai spus in noaptea de Revelion... De acum tu trebuie sa uiti ce ai facut cand ai aflat de sarcina Anei... Tu trebuie sa iti scoti din cap... vinovatia pe care o simti... Da! Asta vreau eu! Asta astept eu! In rest, fii tu! Atat iti cer ca rasplata... Nimic mai mult... Imi vreau familia, Cris! Acum, hai sa ne odihnim... Sunt obosita...

Asa s-a terminat acea zi. Da! Emily si-a cerut rasplata si mi-am promis ca ma voi tine de cerinta ei. Voi face tot ce tine de mine pentru ca familia noastra sa fie bine! Asta e menirea mea! Familia intreaga! Familia unita! Familia fericita!

Au trecut cele cateva zile pana in seara de vineri... Viata si-a reinceput cursul... Eu cu fabrica, gemenii cu liceul... Edmond... la apartament... Apoi a venit un mesaj de la Edmond:

"Tata, vezi ca mergem la club in seara asta, asa cum am hotarat!"

"Bine, dragii mei! Aveti grjia de voi" i-am raspuns eu, cu un inceput de zambet. Mi-a placut ca Edmond mi-a scris. Mi-a placut ca el incepe sa comunice. Daca mi-am facut griji pentru gemeni? Normal ca mi-am facut. Ca orice parinte. Insa, nu am incercat sa ii opresc. Nu aveam voie sa ii opresc. Trebuia sa treaca si prin etapa asta a vietii. Acum, insa il aveau pe Edmond cu ei. Aveau un barbat puternic cu ei... care nu era tatal lor...

Mi-am continuat munca pe care o aveam de facut la birou apoi m-am pornit spre casa cu gandul la copiii mei. Am trei copiii minunati... care incepeau sa iasa impreuna... Apoi m-am gandit la cele povestite de Daria... Mi-l puteam acum inchipui pe fiul meu in fiecare ipostaza descrisa de fiica mea... Doamne! Cata putere are baiatul meu... Uau! Baiatul meu! Ce bine suna! Edmond, baiatul lui Cris Reyn... Hm suna mult mai bine decat Cris, baiatul lui Alex, nu-i asa? Ei! Glumesc! Desigur! Insa da! Sunt mandru de mine, ca fiul meu a decis sa ramana cu familia mea. Sunt mandru de mine ca fiul meu mi-a scris azi un mesaj pentru a-mi transmite un program. Asta deja suna a familie... si am savurat starea pe care o aveam acum...

Apoi, am inceput sa ma gandesc la persoanele care au avut o legatura cu fiul meu... Asa mi-am amintit de cele povestite de Alex si de Carmen... A existat o persoana in viata fiului meu care a simtit afectiune pentru copilul meu... Da! Diriginta lui! Hm! Da! o voi cauta pe femeia asta. Poate voi reusi sa dau de ea. Acum e vineri... Nu mai am cum sa dau azi de ea... Dar o voi cauta luni dimineata. Imi amintesc numele ei, stiu la ce scoala a invatat fiul meu deci pot sa o gasesc pe diriginta lui. Asta doar pentru sufletul meu... Doar pentru starea mea sufleteasca... M-as fi dus si la Amelia... Oh! Cum m-as fi dus la ea... Sa ii multumesc pentru ceea ce a facut ea pentru mine. Sa ii multumesc pentru ca nu m-a uitat... Insa e prea tarziu pentru ea... Poate, de acolo de sus, ma priveste si imi citeste in suflet... si vede cata recunostinta ii port eu pentru cuvintele ei din ziua in care mi-a vazut fiul... Stiu... Edmond mi-a spus... Hm! Nimic nu e intamplator pe lumea asta! Cine s-ar fi gandit acum treizeci de ani, intr-o noapte de joi, ca ceea ce am facut eu atunci va avea asa un efect inaltator acum... Amelia m-a ridicat in ochii fiului meu... Amelia a zdruncinat ura si pofta de razbunare a fiului meu... Cine s-ar fi gandit ca tiganii de atunci imi vor fi martorii apararii acum? Nimeni! Soarta a fost cea care a dirijat totul! Asa a fost sa fie! Sa fiu eu cel care o salveaza pe Amelia... iar peste treizeci de ani, ea sa imi intoarca binele facut.