IN OGLINDA

21

- Da. A fost cea mai bună metodă de a te opri, până când ai devenit adult şi în putere!

Da! Asta era raspunsul! Asa a amanat ea deznodamantul dintre mine si fiul meu. De aceea nu a venit el acum zece ani! De aceea a asteptat el atat! De aceea s-a antrenat el! Acum imi era foarte clar ce l-a manat sa isi formeze un trup atat de bine cladit. El s-a antrenat ani de zile pentru aceasta zi! El s-a pregatit temeinic pentru aceasta zi! Ana! Unde esti?

Nu am mai avut ce subiect sa incep acum. Nu cu Nicu Nebela in masina. Nu, cand stiam acum foarte bine ca politistul nu isi putea tine gura! Am ales sa tac si sa ma scufund in ganduri.

Oare ce urmeaza? Oare ce voi afla in noaptea asta despre fiul meu? Oare ce imi era dat sa mai traiesc in noaptea asta? Trairile mele erau mult diferite de tot ceea ce am trait eu pana la aceasta varsta. Aveam aproape cincizeci de ani! Insa niciodata nu am avut starea asta. Am asteptat candva trezirea Emilyei dupa cosmarul din galerii... cu teama si neliniste... Am asteptat trezirea Emilyei dupa tragedia pierderii Sarei... cu teama si neliniste... Am asteptat trezirea Emilyei dupa tratamentul la care am supus-o pentru a i-o smulge pe Sara din mintea ei... cu teama si neliniste... Am asteptat trezirea Emilyei dupa ce am aruncat-o in Iad, cand m-a vazut cu alta in brate... cu teama si neliniste... Insa aceasta teama si neliniste a fost la gandul ca o pierd pe Emily... ca ea nu va putea ierta si ma va parasi... Dar acum era cu totul altceva! O alta teama! O alta neliniste! Indiferent cum se vor sfarsi aceste ore, eu voi pierde! Imi voi pierde fiul si voi avea de trait cu aceste ore de acum inainte. Voi avea de trait cu gandul ca am un fiu... undeva... in lumea asta... Asa cum am spus candva demult... cand a aflat Emily de Ana... Da! Ea a spus atunci sa nu fiu atat de sigur ca am platit ca el sa moara si a mai spus ca poate Ana nu a facut avortul. Ei! Uite ca Emily a avut dreptate atunci. Am ajuns exact la raspunsul meu de atunci: "Ce vrei să spui? Că am un copil undeva în lumea asta?" Da astea mi-au fost atunci cuvintele. Si am acum raspunsul: am un copil undeva in lumea asta!

Nimeni nu a mai spus nimic... Era o liniste apasatoare in masina. Era, poate, linistea de dinaintea furtunii.

Am ajuns la pensiunea unde il voi cunoaste pe cel pe care il pomenise fiul meu. Eram curios sa vad despre cine este vorba. Cum arata cel care era cel mai bun prieten al fiului meu? Cine a venit cu oameni ca sa il ajute pe fiul meu in lupta lui cu Samir.

Am coborat din masina si ne-am indreptat spre intrare. Acolo, Edmond si-a scos telefonul din buzunar. I-a spus cuiva ca am ajuns, apoi el a intrat pe usa, primul, iar noi l-am urmat in tacere. Am asteptat doar cateva secunde in fata receptiei, apoi am auzit pasi si m-am intors spre treptele care duceau la etajele superioare. Atunci l-am vazut pentru prima data pe acest Alex. L-am privit, socat de aparitia lui.

Spre noi s-a indreptat un barbat de vreo treizeci de ani. Era putin mai scund decat Edmond... nu cu mult... insa avea acelasi trup bine lucrat. Era imbracat complet in negru. Avea o pereche de blugi negri... niste pantofi sport de cea mai buna calitate si un tricou cu maneci scurte in toiul iernii. Oh! Mi-a sarit in ochi tatuajul imens de pe bratul sau. Da! Un tatuaj! O aripa imensa, lucrata in detaliu... cel mai mic detaliu... O opera de arta. Imi placeau tatuajele, insa eu nu am fost tentat sa imi fac unul. Acum ma intrebam daca si Edmond avea vreun tatuaj... Hm! Oare voi vedea vreun craniu tatuat pe pieptul lui? Oh! Nu as fi vrut sa aflu asta. Nimic ce aduce a moarte!

Apoi am privit chipul lui Alex. Era un barbat frumos... cu trasaturi ce aduceau a tigan... Hm! Da! Chipul ii aducea a tigan... insa parul ii era aproape blond... iar ochii? Oh! Ochii aveau o nuanta interesanta. Un caprui atat de deschis incat pareau galbeni... ca ai tigrilor! Avea o privirea atat de patrunzatoare! Iar toata atentia privirii lui era spre Edmond. S-a apropiat de fiul meu, fara niciun zambet... cu o mina extrem de serioasa... si incruntata... Insa atat de plina de afectiune incat m-am cutremurat. Da! Acesta era barbatul de langa care vreau sa-mi smulg fiul. Hm! In acel moment am inteles ca nu am nicio sansa in fata acestui barbat. In momentul in care mi-a imbratisat fiul... am inteles ca Alex nu ii va da drumul. Avea atitudinea de stapan! Da! El era un stapan, iar acum ma intreabam daca acest Alex era omologul lui Samir in cine stie ce loc de tara. Asta mi-a fost intrebarea care mi-a bantuit mintea in acel moment in care l-am vazut prima data. Apoi m-am intrebat cum a ajuns Edmond la acest barbat? Cum a dat de el? Cine e acest Alex?