IN OGLINDA

135

Emily l-a privit, iar chipul ei si-a modificat expresia. Ea a zambit bland si s-a apropiat de baiatul meu facut cu Ana, a intins bratele si l-a imbratisat cu atata tandrete incat m-am infiorat.

- Edmond, va fi asa cum iti doresti tu. Ai dreptate. E mai bine sa-i ai aproape la nunta ta, pe cei pe care ii cunosti tu. Asa as fi ales si eu, daca as fi avut sansa sa am de ales, adauga ea, privindu-ma pe mine.

Auch! Tonul ei s-a inasprit, cu o nuanta atunci cand a rostit ultimele cuvinte. Da! Mili a mea nu uita niciodata, si nu iarta, doar trece peste, uneori. Asa si acum! Ea mi-a amintit de acea duminica de Mai, din ziua in care am aflat rezultatele bacalaureatului, cand mi-am impus vointa intr-o metoda neortodoxa. Daca nu ar fi existat acea zi, si Mili ar fi facut la fel ca si Edmond. O nunta mica, cu doar o mana de oameni. Asadar eu sunt cel anormal la faza asta! Eu mi-am dorit o nunta mare, cu fast! Unica! Si asa a fost!

Sunt sigur ca Edmond stia foarte bine la ce se refera Emily. Doar mi-a citit jurnalele. Stie foarte bine cum am convins-o sa cedeze si sa imi permita sa imi fac damblaua. Asadar nu m-a mirat zambetul lui. De fapt, a fost un ranjet cu caninul la vedere mai mult decat un zambet, daca e sa ne luam dupa realitatea momentului. Da! Edmond a ranjit satisfacut de intorsatura lucrurilor. Stia ca eu nu am sanse sa il conving sa faca o nunta mare, eveniment in care sa imi prezint fiul descoperit dupa douazeci si ceva de ani.

- Da, mama! Stiu! Stiu mult prea bine ca va fi o nunta pe placul tau, spre necazul tatalui meu, care de data asta, va trebui sa cedeze, pentru ca eu sunt foarte hotarat sa o fac asa cum imi doresc eu si nu cum isi doreste tata. Deci, nu ai nimic impotriva sa nu ii chemam pe cei din Baia Mare, pentru aceasta nunta?

- Nu! E mai bine asa. Vei avea ocazia s-o cunosti pe mama, dupa nunta. Stie de tine, e incantata de deznodamant si crede-ma, se roaga pentru voi.

- Oh! Multumesc, pentru ca mi-ai spus asta. E frumos din partea ei, ca se roaga pentru mine. Ma unge la suflet. Deci, am incheiat lista. Cam astia sunt invitatii mei. Reveni el, cu privirea spre mine.

- Bine, Edmond, am raspuns eu, usor afectat de faptul ca nu va fi cum imi doresc eu. – Va fi cum vrei tu!

Am vrut sa continui a vorbesc, insa am fost intrerupt de sosirea gemenilor si tot atunci mi-a sunat telefonul. Am privit ecranul, usor incruntat: Alex. Alex ma suna. Am ales sa ies si sa vorbesc cu Alex, in timp ce Edmond se pregatea sa le dea vestea fratilor lui.

Am iesit in curte si am raspuns la telefon:

- Alo, Cris! Sper ca nu v-am deranjat.

- Nu! tocmai am aflat lista invitatilor lui Edmond la propria sa nunta!

- Ups! Din tonul tau, deduc ca nu e pe placul tau. Am dreptate?

- Da! Asa este! Edmond nu vrea o nunta mare si frumoasa, asa cum merita sa fie. El vrea o nunta mica. Mai mica decat un bairam sanatos!

- De ce te mira asta, Cris? Asa e el! Nu i-a placut niciodata aglomeratia! Nu i-a placut lumea multa... a fost un singuratic mereu... Nu poti sa-i pretinzi sa aiba o nunta pe pofta ta!

- Hm! ai zice ca e copilul Emilyei. Nici eu nici Ana nu gandim ca si Edmond. Anei i-a placut mereu atentia si admiratiile celorlalti. De mine sa nu mai vorbim. Mi-am dorit faima. Mi-am dorit sa aud despre mine peste tot... Da! Asta mi-am dorit ani de zile! Faima!

- Si ai aflat-o! Faima ta a ajuns pana la Bucuresti, daca e sa ne gandim ca tot clanul meu a stiut la un moment dat de tine.

- Eh! Nu m-am gandit eu pe atunci ca voi ajunge si in Bucuresti... In fine! Va fi asa cum isi doreste Edmond. In fond si la urma urmei e nunta lui. Emily jubileaza. Savureaza faza asta!