IN OGLINDA

127

Povesteam inca atunci cand usa de la intrare s-a deschis si fetele si-au facut intrarea. Prima data au intrat Carmen si Daria, emotionate, zambind cu buza intre dinti... Apoi, spre surprinderea mea, a intrat Eva. Ce? Cum? Eva? In acel moment, l-am privit pe Eduard. Uau! Avea o satisfactie in priviri, care m-a facut sa ma intreb ce au pus la cale.

Eduard s-a ridicat de la masa si s-a grabit spe usa de la intrare, dechizand ambele parti ale usii... Oare pentru ce? De ce? M-am uitat la Edmond. Privea si el, usor incruntat cu spranceana ridicata spre intrarea in casa... Apoi ochii i s-au oprit in ochii mei:

- Tata? Ce ai mai pus la cale?

- Eu? Crede-ma ca de data asta, habar nu am ce se intampla! Am raspuns eu... si am dat sa ma ridic curios sa vad ce s-a intamplat.

Insa, nu a mai fost nevoie sa ies eu, pentru ca in usa si-a facut aparitia Emily a mea, impingand cu grija o masa pe role... destul de mare... Hm! Pentru asta a fost nevoie de ambele deschideri ale usii de la intrare.

In momentul in care Emily a intrat in living, impingand cu grija masa... tot trupul meu s-a infiorat... Credeti-ma! Dureroasa infiorare! Pur si simplu m-a durut pielea! Si cum sa nu am eu reactia asta cand am inteles in sfarsit ce a pus Emily la cale. Cum sa nu am eu reactia asta cand am vazut ce era pe masa aceea!? Oameni buni! Pe acea masa era un tort... Ba nu! Erau mici, tortulete... fiecare cat o briosa ceva mai mare decat una de dimensiuni normale... O combinatie draguta de ciocolata si frisca... Insa asta ca asta, dar atunci cand am numarat tortuletele, mi-au dat lacrimile. Erau douazeci si patru de tortulete... Da! Atatia ani avea impliniti in acea zi Edmond al meu! Douazeci si patru de tortulete... fiecare cu o lumanare aprinsa... Instantaneu, mi-am amintit o alta aniversare... Oh! Da! Majoratul sotiei mele... Da... Cu siguranta, Emily a pastrat in suflet ceea ce a simtit ea atunci cand eu i-am facut surpriza unui tort cu aceeasi semnificatie ca si cel facut de ea acum. Eu i-am daruit optsprezece aniversari, intr-o singura zi aniversara... iar acum ea face la fel... Ii daruieste fiului meu facut cu Ana, cele douazeci si trei de aniversari de la care am lipsit... cele douazeci si trei de aniversari ale lui Edmond fara tatal sau... Aici eram cu gandurile, atunci Eva a dat tonul. Ne-am ridicat instantaneu, cand Eva a inceput sa cante clasicul cantec de "La multi ani" ... urmata de toti ceilalti din incapere... in afara de Edmond. Daca Edmond a fost de-a dreptul blocat atunci cand si-a vazut prietenii aparand de dupa sofaua din living, acum reactia lui a fost cu totul alta. Privea consternat spre masa din mijlocul livingului. Clar nu se asteptase la asta. Poate ca se asteptase la un tort normal... asa cum se obisnuieste la aniversari de genul asta. Daca atunci cand si-a vazut prietenii, el si-a dus pumnii la ceafa, incercand sa se tina in frau... Acum el, tremura usor... stapanit de dorinta acerba de a plange de emotie... Asa cum imi plansese in brate in birou, cand a vazut actele pentru schimbarea numelui...

Atunci cand a fost in stare sa se miste si sa se tina sub un relativ control, el s-a apropiat incet de masa. L-am urmat, dorindu-mi sa privesc mai indeaproape opera de arta...

Oh! Oh! Oh! Doamne! Emily! Asta doar tu ai putut-o face! Edmond a ajuns langa masa si a privit mai atent tot aranjamentul de pe masa. Asta a fost momentul in care psihicul lui a cedat si lacrimile l-au invins. A izbucnit in plans, exact la fel ca in birou... Si cum sa se mai poata abtine, cand a vazut el in detaliu cele douazeci si patru de tortulete cu lumanari aprinse... tortulete care formau cuvinte... Oameni buni! Formau cuvinte! Emily si-a scris mesajul din tortulete... LA MULTI ANI, DRAGUL MEU FIU! Da! Asta a fost surpriza sotiei mele. Daca stati sa numarati literele si semnele de puctuatie... veti vedea ca insumeaza fix douazeci si patru... Asta a citit Edmond acum si asta a fost izvorul lacrimilor sale...

Emily a asteptat ca Edmond sa-si revina emotional, apoi a zambit cu zambetul cu care l-a intampinat si de Revelion si s-a apropiat de fiul meu cu bratele larg deschise, la fel ca de Revelion si a repetat cuvintele de pe masa: