IN OGLINDA

67

Am incercat sa fiu la inaltime. Mi-am juca rolul de gazda cum am stiut eu mai bine. Am incercat sa ii fac sa se simta bine... insa sufletul meu sangera din nou... Edmond va pleca! Edmond nu va ramane! Edmond imi interzice sa ma mai duc la apartament cat mai e el acolo... Oare asta a fost ultima oara cand l-am vazut? Nu! Oricum ne vom vedea in ziua plecarii. Alex nu va pleca fara sa ma ajute sa il mai vad o data. Da! Asta mai am de rezolvat. O ultima privire... o ultima imagine cu fiul meu... apoi ce-o da Domnul...

S-a facut liniste, intr-un tarziu... I-am asezat pe toti... iar acum se odihneau prin camerele de la parter... Am ramas singur in living... M-am trezit ca privesc usa ce dadea spre camera Dariei... Incredibil! Fata asta a auzit zgomote... a auzit voci si rasete si nu a iesit din camera ei... nici macar o data... Ce oare sa fac? Ar fi o sansa daca o rog pe Daria sa ii vorbeasca lui Edmond? Sa incerc eu oare sa o conving? Nu! Nu voi face asta! Nu! Nu o mai expun pe Daria! A fost suficient pentru ea! Ce naiba sa fac?! Cum sa fac oare?

Am intrat in micul meu birou... Am incuiat usa si am deschis seiful. Acolo erau inelele aduse azi. Le-am privit pe rand... Hm! Nu voi avea ocazia sa i le arat lui Edmond. El nu imi va trece pragul... Era prea hotarat sa nu o faca. Mi-au rasunat in minte cuvintele lui, clare si limpezi: nu am ce cauta in apartamentul ala, atata timp cat mai este el acolo... Asa SUNA contractul cu agenta... El nu stie ca asa A SUNAT contractul. El nu stie ca nu mai este valabil acel contract... Asadar, nu voi avea ocazia sa il vad cum o cere pe Carmen de sotie... Mi-am dorit atat de mult sa il vad facand asta...

Mi-am trecut degetele peste cutiile cu inele frumos etalate... si sincer mi-au dat lacrimile... Edmond nu ma vrea in viata lui... Il pierd... si nu pot sa fac nimic...

Intr-un tarziu, am iesit din birou si am intrat in camera mamei... Emily era inca treaza cu veioza aprinsa... De cum am intrat, ochii mi-au cazut pe tabloul mamei, in marime naturala... Privirea ei albastra ma fixa acum... de parca ma dojenea din nou... asa cum o facuse cand mi-am trecut iubirea prin cosmarul de acum noua ani de zile... Mi-am coborat privirea, aproape fara sa vreau...

- Cris... dragostea mea... Ce s-a intamplat? Esti total schimbat, fata de cum erai cand ai plecat in seara asta.

- Se vede tare?

- Da! Se vede! Ce s-a intamplat? Nu vrea Carmen sa citeasca jurnalele? Nu vrea sa te ajute?

- Ba da! Probabil ca ar vrea sa ma ajute... insa jurnalele au ajuns direct la el, Mili... Edmond si-a revenit si am vorbit cu el...

- Cum? Si-a revenit Edmond, iar tu spui asta doar acum?

- Emily, iubire... Edmond nu vrea sa ramana... Iar acum nu pentru ca ma uraste... ci pentru ca se teme de schimbare... Asta e acum motivul. Unul dintre motive. Au ramas celelalte doua: Daria si Alex... Asa cum m-am asteptat. Insa cel de-al treilea motiv l-am aflat doar azi...

- Cum adica se teme de schimbare? Nu inteleg, Cris...

- Se teme... ca va da ceva ce el cunoaste deja foarte bine, va da dragostea familiei lui adoptive pe ceva ce nu se stie cum ar putea sa evolueze... Asta e teama lui acum...

- Oh! Da! Sincer, si eu m-as teme de asa ceva! Sincer, are dreptate... Cris... Iar tu trebuie sa fii corect. Ar trebui sa il intelegi. E normal sa se teama, nu crezi? De unde sa stie el ce il asteapta? Renunta la familia asta frumoasa... pentru ceva ce el nu cunoaste... Cris... Da-i timp sa se convinga... Da-i timp sa ne cunoasca... De ce te miri? E exact ca si tine! E la fel de suspicios... Are nevoie de certitudini, la fel ca si tine... iubire... Principalul lucru e ca nu te respinge categoric. Spune-mi ce a zis despre jurnale.

- Nu a spus ca nu le citeste... daca asta vrei sa afli. Cred ca asta face el acum.

- Atunci e bine, Cris! Va ajunge sa te cunoasca. Vei vedea. Haide, da-mi amanunte...