IN OGLINDA

37

Am simtit privirea lui Alex... Pur si simplu am simtit-o... asa ca mi-am ridicat fruntea din palma fiului meu... si m-am uitat la Alex, la ochii lui galbeni... si plansi asa ca si ai mei... plansi... si plini de lacrimi...

Eram ochi in ochi, lacrimi in lacrimi... cand s-a auzit din nou vocea lui Edmond:

- Carmen! Nu! Nu! Nu! Nu te vreau in genunchi! Te rog! Nu! Scumpa mea! Nu! Carmen! Eu trebuie sa iti stau in genunchi acum... Tu ai facut-o deja de doua ori... E randul meu... sa ingenunchez in fata ta... si sa te rog sa-mi supravietuiesti... Fii tare pentru mine... pastreaza-mi amintirile... pastreaza-ma in amintirile tale...

Atunci a fost momentul in care m-am hotarat, aproape fara sa ma gandesc la consecinte. Da! Nu m-am gandit in acel moment care ar putea fi urmarea hotararii mele. Am luat doar hotararea si atat:

- Alex! Spune-mi unde o gasesc pe Carmen! Spune-mi!

Alex a continuat sa ma priveasca, acum cu ochii mariti de uimire si nedumerire...

- Spune-mi! Acum! Edmond are nevoie de ea! Tu nu il auzi?! Edmond are nevoie de Carmen! Trebuie sa i-o aduc!

- Cum sa i-o aduci?

- Cu masina! Cum cu ce?!

- Ce vrei sa spui?! Intreba el, tot mai socat.

- Ma duc dupa ea! Trebuie sa ma duc dupa ea! Ea trebuie sa fie aici! O aduc pe sus daca e nevoie! Spune-mi unde o gasesc!

Privirea lui Alex s-a schimbat acum. M-a privit intens... si suspicios in acelasi timp... si surprins. Si-a muscat buza, adanc adanc de tot... apoi s-a hotarat sa imi vorbeasca:

- Sincer, nu m-am asteptat la asta, din partea ta! Sincer! Am petrecut noua ani in ura lui Edmond fata de tine... Am petrecut noua ani in dorinta de razbunare a lui Edmond... Noua ani de zile i-am auzit dorinta de a ajunge in fata ta... sa afle adevarul adevarat, asa cum a spus-o mereu... A fost mereu manat de aceasta dorinta... Da... Asta l-a tinut in viata, uneori... cu toate ca asta l-a chinuit mereu... iar acum... sa te aud pe tine vorbind asa? Sa te aud pe tine rugandu-te pentru viata lui? Sa te aud pe tine implorand Cerul pentru clementa? Pe tine?! Pe cel pe care am invatat sa-l urasc din cuvintele lui? Te urasc pentru ca din cauza ta, el a stat departe de noi... doi ani si patru luni... Te urasc pentru ca din cauza ta, am vazut suferinta iubitei lui... Te urasc pentru ca din cauza ta s-au intamplat foarte multe lucruri rele in astia noua ani, plus anul in care el a fost cu cei din Baneasa... Zece ani! Cris Reyn! Zece ani in care el nu a vazut nimic altceva decat razbunarea... Zece ani in care el nu a vrut nimic altceva decat razbunarea... Te urasc pentru el! Da! Te urasc pentru el si pentru Carmen... Vrei sa stii unde o gasesti? Nu ai s-o ghicesti niciodata, Cris Reyn! Nu ai sa ghicesti niciodata ce ai facut tu cu iubirea fiului tau! Asa ca iti spun eu! Carmen e pe un pat de spital... din cauza ta! E pe un pat de spital pentru ca s-a temut de acest moment! S-a temut de Ajunul acestui Craciun... E pe un pat de spital pentru ca s-a temut de tine! S-a temut... Eu am fost langa ea acesti doi ani si patru luni... Eu i-am auzit plansul... Ne desparte doar un zid de bloc... e doar o placa de beton intre noi... Am auzit-o plangand singura ore in sir pe noapte... Am auzit-o vorbind cu pozele lor... Am vazut degradarea ei... Am vazut suferinta ei... Am vazut caderea ei, in cele din urma... Eu am fost cel care a dus-o la spital, pentru ca a cazut fizic pana la urma... si mai-mai a cazut si psihic... Da! E intr-un spital privat din capitala... pentru ca nu a mai fost in stare sa manance de grija acestei zile... Pentru ca nu a mai fost in stare sa spere... da! Ea si-a pierdut credinta... si speranta ca Edmond se va intoarce la ea... S-a temut de tine si s-a temut de Samir...

Oh! Doamne Dumnezeule! Nu! Nu i-am facut asta fiului meu! De ce nu mi-a spus azi noapte? De ce nu a scos o vorba despre asta? De ce? Durerea din piept mi-a taiat respiratia atunci cand am inteles cat de puternic este fiul meu! Eu m-am dat un om puternic mereu... M-am crezut un om puternic mereu... ca sa descopar acum ca eu sunt un mic copil pe langa copilul meu! Eu sunt un nimic pe langa el! Puterea mea e minuscula pe langa puterea fiului meu...