IN OGLINDA

47

Am urcat din nou la volan, am pornit motorul si m-am grabit sa ajung in Oradea... Linistea s-a lasat din nou in masina... Acum pot sa procesez cele aflate de la Carmen... Oh! Doamne! Tocmai ea a fost cea care mi-a umilit fiul. Tocmai ea... apoi tot ea a fost in stare sa ierte... Mi-a iertat fiul... apoi ea a fost cea care a facut primul pas... Ingenioasa fata! O miscare perfecta cu albumul. Da! Si Da! E aliatul meu! Nu imi sta in cale... A ramas Alex... si constiinta lui Edmond... Hm! Ce frumos a spus ea ca Edmond, ca fiul meu e perfect! M-au uns la suflet cuvintele ei. Da! Fiul meu e perfect! Cu toate ca a avut o copilarie trista... si necajita... el a ajuns omul perfect. El e omul perfect si e fiul meu! E puternic... Un altul s-ar fi prabusit sub cele trei zile infernale pe care le-a avut... Da! Asta e adevarul... Iar el... la doar paisprezece ani... cat a avut el atunci... a fost mai puternic ca nimeni altul... La paisprezece ani sa iubesti cu o asemenea intensitate?! La paisprezece ani sa fii vandut si torturat psihic... La paisprezece ani sa iti salvezi dusmanul dupa ce te-a torturat cu doar o zi inainte... La doar paisprezece ani sa gandesti ca un adult versat? Sa iti protejezi iubirea? Sa te tii departe de ea? Cum naiba a fost el in stare de asa ceva? Cum naiba sa iubesti asa la paisprezece ani? Sa te sacrifici tu pentru iubirea ta?! Iubirea ta, care te-a umilit... asa cum l-a umilit Carmen pe fiul meu? Oh! Doamne! Ajuta-ma sa il conving! Il vreau langa mine! Imi vreau fiul langa mine!

Conduceam acum, atent la drum... si atent la Natalia. M-a batut gandul sa il sun pe Alex sa imi spuna el ce sa fac, insa nu am vrut sa se panicheze... El trebuia sa stea langa fiul meu. Nu! Nu ii voi spune nimic... inca... Doar daca Natalia nu va mai rezista si va trebui sa ma opresc undeva la un spital de urgenta... Insa... unde naiba sa opresc eu? In ce oras? Cum s-o las singura intr-un spital amarat dintr-un orasel intalnit in drum... Of! Si mai era si Ana cu noi! Daca isi revine si dispare pana o ajut pe Natalia? Nu! Trebuie sa le asez cumva. Asa ca am hotarat sa o sun pe Adelina, doctorita care o tratase pe sotia mea atunci cand am fost pe cale s-o pierd... Cand Mili a fost pierduta dupa moartea Sarei...

- Alo, Cris? Pe unde sunteti?

- Ajungem intr-o ora jumate... Sa fii afara cu infirmierii. Sa nu pierd timpul cu ea. Nicio secunda in plus! Nu imi pasa ce faci cu femeia. Doar tine-mi-o in viata pana ajung sa vorbesc cu ea. Dupa aceea, mi-e indiferent! Acum doarme! I-am dat un somnifer puternic... Nu am timp sa iti spun nimic acum, am in masina o doamna pe cale sa nasca... a intrat in travaliu de doua ore! Nu ai un numar de telefon de la maternitatea aia privata?

- Ba da! Iti trimit numarul doctoritei de la maternitate. Sun-o! Spune-i ca ajungeti si sa fie pregatiti sa o preia pe viitoarea mamica. Cris! Garantez eu pentru doctorita asta! Ai incredere ca va fi bine. Dar cum de ai avut curajul sa o iei in masina? Sau e o nastere prematura?

- Da! O nastere prematura cu cateva ore inainte de termen. Termenul i-a fost pe maine...

- Vai! Tot nebun ai ramas! Deci, te astept. Grabeste-te...

Am inchis si am continuat sa conduc. Urma sa ajung inapoi la Edmond... Urma sa ii duc iubirea... Apoi am decis s-o sun pe Emily... Au trecut ore bune de cand nu am mai vorbit cu ea si imi puteam inchipui cat de nelinistita era ea in momentul asta. Asa ca am sunat-o.

- Alo?

- Oh! Cris! Esti bine? Pe unde esti acum?

- Sunt bine... draga mea... O am pe Carmen... insa nu ajung inca acasa... Trebuie s-o duc pe sotia lui Alex la maternitate... E pe cale sa nasca... Trebuie s-o duc pe Carmen la Edmond... si... Aici am facut o pauza mai lunga...

- Ce mai este, dragul meu?

- Am adus-o pe Ana! O am pe Ana!

- Ce vrei sa spui?