Acum am incercat sa ma concentrez pe reactia Anei la vestea ca Edmond imi va purta numele... Da! Asta mi-ar putea fi alinarea, pentru ca Ana a incremenit in acel moment. Nu i-a venit sa creada! Sunt sigur ca a fost un soc pentru ea si sunt singur ca asta e cea mai mare pedeapsa pentru ea. Sa afle ca Edmond imi va purta numele... Asa ca am reusit sa ma abtin... pe moment...
Edmond si-a golit sufletul in fata mamei sale, aruncandu-i toate acele cuvinte grele... si reprosuri si aducandu-i la cunostinta planurile lui in ceea ce ne priveste viata de acum inainte... Da! Edmond ramane cu mine... Era deja hotarat... Era deja batut in cuie... Edmond nu va da inapoi... Era deja hotarat sa faca parte din familia mea... Era deja hotarat sa o vada pe Emily ca pe mama lui si eradeja hotarat sa ajunga sa o iubeasca asa cum ar fi iubit-o si pe Ana daca aceasta i-ar fi aratat o cat de mica afectiune... Da! Edmond ramane cu mine!
Dupa ce a terminat de spus tot ce avea de spus, Edmond s-a intors brusc si fara niciun alt cuvant a iesit din salon si a trantit usa dupa el, lasandu-ne singuri... Da... lasandu-si parintii biologici singuri.
Am privit-o din nou pe Ana. Furia mi-a trecut... Acum doar am privit-o... si am fost ingrozit de faptul ca ea nu era afectata de cuvintele fiului ei... de faptul ca ea nu a incercat sa il faca sa revina alaturi de ea... Oare chiar nu simtea nimic... nici pic de iubire pentru fiul ei? Cum oare se poate asa ceva?! Cum sa nu simti nimic pentru fiul tau? Sa nu incerci sa iti retii fiul... Sa nu incerci sa repari ceva, asa cat de cat... Sa iti cauti o scuza mai buna decat dorinta de razbunare pe tatal fiului tau... Nimic! Dar absolut nimic! Nicio o lacrima! Isi pierde fiul! Pentru Dumnezeu! Isi pierde fiul iar ea e in continuare pasiva, dupa ce l-a acuzat ca e un om slab pentru ca nu m-a omorat pe mine! L-a acuzat pe fiul ei ca nu si-a omorat tatal si nu i-a indeplinit ei dorinta pentru care l-a adus pe lumea asta! Am privit-o consternat! Ce mama poate sa faca asta?! Ce mama care si-a simtit copilul aproape de inima ei noua luni de zile, apoi a trecut printr-un travaliu, poate sa nu isi iubeasca copilul... sa nu il protejeze... sa nu ii arate afectiune... sa nu ii spuna un amarat de "la multi ani" niciodata in viata lui alaturi de ea... sa nu se alarmeze cand ii vine acasa copilul... trist si timorat... si amarat... sa nu il intrebe de ce vine asa acasa... sa nu incerce sa ia masuri pentru ca fiul ei sa nu mai vina in starea asta de la scoala... sa nu se alarmeze cand isi vede fiul plin de sange... Nimic din toate astea! Nimic! Doar batai si infometare si injosire... si ura... Da un imens ocean de ura... Asta a vazut Edmond in viata lui alaturi de Ana... iar ea indrazneste sa vorbeasca asa despre Emily a mea? Despre cea care aproape a innebunit de durere cand si-a pierdut fetita? Despre cea care nu a vrut sa isi lase de langa ea gemenii, nici pentru a fi alintati de noi, cei din familia ei? Ana a indraznit sa vorbeasca asa ceva despre ingerul meu? Oh! Doamne, da-mi putere sa nu o strang de gat pe scorpia asta de Ana! Mi-am adunat puterile si m-am uitat spre Ana, incercand sa ma tin in frau:
- Ana! Priveste-ma! Am comandat eu, uitandu-ma la ea, scarbit de atitudinea ei... Nici macar in ultimul ceas nu a incercat sa repare raul pe care l-a facut...
Ana si-a ridicat privirea care s-a vrut albastra si limpede candva, iar acum era injectata de alcool... Mult prea mult alcool...
- Ana! De ce mi-ai facut asta? De ce i-ai facut asta fiului nostru? De unde atata ura? De ce razbunarea asta?
- M-ai parasit, Cris Reyn! M-ai parasit pentru o fiinta stearsa si total necunoscuta... care a aparut de nicaieri. M-ai lasat cu burta la gura... sa ma descurc singura...
- Ana! Nu te-am parasit, pentru ca nu am fost niciodata un cuplu... Asta a fost doar in capul tau... De ce dai vina pe mine pentru ceva de care doar tu esti raspunzatoare? Ana! Am crezut ca ai inteles mereu ce a fost intre noi... Am crezut ca pot sa am incredere in tine si uite ce ai facut... Ai ramas insarcinata intr-un mod deliberat, pe ascuns... ca o hoata... Da! Asta ai facut... Mi-ai furat samanta... doar pentru a ajunge la mine... si apoi ai dat vina pe mine pentru ca ai fost cu burta la gura? Ana! Nu te-am iubit niciodata! Niciodata! Iar daca tu nu ti-ai fi ascuns atat de bine sentimentele pe care le aveai fata de mine, nu ai fi trecut prin asta... Ai fi fost demult istorie in momentul in care Emily a aparut in viata mea... Ana... Tu esti vinovata pentru noi... Tu, pentru ca m-ai inselat... Stii care ar fi fost urmarea daca eu mi-as fi dat seama ca ma iubesti! Stii foarte bine... Stii ce le-am facut celorlalte fete... De ce ai ales asta?! De ce mi-ai facut asta?! M-am consumat o viata intreaga pentru ceea ce am facut in ziua in care mi-ai spus de sarcina... Tot raul prin care am trecut de atunci l-am pus pe seama faptei mele... L-am pus pe seama faptului ca ti-am platit pentru moartea copilului meu... Am fost bantuit mereu de gandul ca mi-am omorat copilul... iar tu? In loc sa imi dai de veste, cumva, ca nu ai facut avortul si ca avem un copil... tu ce-ai facut? Te-ai razbunat pe el! Ti-ai descarcat toata frustrarea pe el... Ce vina a avut el, Ana?! Ce vina a avut, de l-ai condamnat la viata pe care a dus-o el? Tu singura ai hotarat totul... Ana! Mi-ai facut mie asta! Stii ce imi doresc eu acum... Sunt sigur ca stii ce mi-ai starnit acum in suflet si cum fierb acum... insa nu! Nu vei scapa atat de usor. Nu iti fac nimic fizic... Nu! Nu meriti sa mori atat de curand... Nu! Tu te vei gandi mereu la ceea ce ai facut! Te vei gandi la fiul nostru! Te vei gandi ca fiul nostru va fi fericit langa mine... Te vei gandi ca fiul nostru va fi fericit langa Emily... Ca eu si Emily ii vom spune "la multi ani" de ziua lui... Ca ne vom petrece toate sarbatorile cu el... Ca ne vom ruga impreuna cu el... Ca ii vom arata atata dragoste, incat sa nu isi mai doreasca niciodata sa fie singur... atat de singur precum l-ai condamnat tu sa fie... Ca eu si Emily ii vom tine copiii in brate... Ca eu si Emily il vom iubi... Da! Emily il va iubi ca si pe copiii ei!... Tu aproape l-ai omorat... Ana! A fost nevoie de sangele meu ca sa il tin in viata! Poti sa iti dai seama in ce stare a fost el? A fost nevoie de sangele meu! Iar asta, nu pentru ca am ajuns sa ne ranim atat de tare... Nu! Ci pentru ca tu l-ai aruncat intr-o lume mult prea cruda pentru el... Da! Ana! L-ai aruncat in mijlocul hotilor, a drogurilor si a sexului pe bani... Asta i-ai facut fiului meu! Ana! L-ai facut prin inselaciune... si l-ai crescut in ura... Eu ti-l iau acum... si ii voi arata ce inseamna sa fii fiul lui Cris Reyn! Ana! E fiul lui Cris Reyn! Iar tu stii foarte bine, ca de acum inainte tu esti istorie... Ba nu! Nu esti nici macar istorie! Tu nu mai esti nimic in lumea asta! Edmond te va uita... Il voi inconjura cu atata dragoste incat sunt sigur ca te va uita... Blestemata sa fii! Blestemata sa fii, Ana, pentru viata pe care a dus-o fiul meu din cauza minciunilor si tradarii tale... M-ai tradat pe mine iar pe el l-ai mintit de cand l-ai nascut... L-ai crescut dintr-o minciuna in alta... in loc sa ii arati iubirea parinteasca tu l-ai tot mintit... Mi-ai chinuit fiul... Ana! Mi l-ai chinuit... si aproape mi l-ai distrus... Aproape mi l-ai omorat! Blestemata sa fii pe veci! De ce naiba nu ai plecat pur si simplu, fara sa ramai insarcinata intentionat? Ana ma cunosti atat de bine... Te-am lasat atat de aproape... Daca ai fi plecat, fara sa imi faci asta, poate am fi putut ramane prieteni... peste ani... Ana... Dar tu ai ales razbunarea! Ai ales sa ma treci prin asta! Ana, aproape ne-am omorat intre noi! Tu iti poti da seama ce mi-ai facut?! Tu realizezi ca ti-ai fi distrus fiu daca m-ar fi omorat?! L-ar fi omorat constiinta! De unde ura asta, Ana? Nu te-am amagit niciodata! Nu te-am dus cu vorba niciodata... Am fost corect fata de tine... si crede-ma! Daca ai fi venit la un moment dat sa imi spui ca nu mai poti sa mergi mai departe... te-as fi inteles... Dar tu ai ales minciuna... Ai ales inselatoria... Ai ales sa imi inseli increderea. Tocmai tu! Ana! Tocmai tu mi-ai facut asta! Te-am ales dintre toate celelalte zeci sa-mi fi alaturi, iar tu mi-ai facut asta! Ana! Tu mi-ai facut asta! Aproape ca mi-ai distrus intreaga familie! Fi-r-ai sa fii! Aproape ti-a reusit sa ma distrugi! Dar, ce e cel mai grav, aproape ca ti-ai omorat propriul copil... Ana! Copilul tau! Cum ai putut face asta!? Plec acum! Nu ne vei mai vedea niciodata! Nici pe mine, nici pe fiul nostru! Tu vei fi inchisa pe veci! Asta te asteapta de acum inainte! O viata de singuratate, asa cum a avut fiul tau pana acum! E putin pentru ce mi-ai facut tu mie, dar eu ma multumesc cu atat, doar pentru ca avem un baiat impreuna. Un om extraordinar. Pentru un singur lucru iti raman dator: Nu mi-ai omorat fiul, chiar daca te-am platit sa faci asta. Da! Iti multumesc pentru fiul meu! Ramai cu bine, Ana!
CITEȘTI
IN OGLINDA
RomanceV-ati intrebat vreodata atunci cand ati citit cartea ASA TATA ASA FIU, ce a gandit Cris Reyn atunci cand a aflat ca Daria a dormit la un strain, sau v-ati intrebat vreodata ce a simtit el in cele sapte zile dintre Craciun si Revelion? Ei! Acum aveti...