IN OGLINDA

10

M-am predat lui, prin cuvintele mele. Da, fiul meu ma avea asa cum eram sigur ca a visat ani de zile! Am fost absolut sigur ca pentru asta s-a rugat el ani de zile. Sa ma invinga! Sa ma rapuna! Sa ma distruga! Iar rugaciunea lui s-a implinit acum. M-a invins! M-a umilit... si era pe punctul sa ma distruga... Pe mine m-a vrut! Eu am fost tinta lui! Eu am fost finalul planului lui... De ce sa o mai chinuie pe sotia mea, cand ea nu avea absolut nicio vina in asta? Apoi, un gand launtric m-a daramat complet. Oare Edmond a visat s-o distruga si pe Emily? Oare a planuit si distrugerea ei? Oh! La asta nu m-am gandit pana acum, insa da! El ar putea sa ii vrea raul si sotiei mele... Da! Asta ar putea fi un motiv sa vrea s-o retina in aceeasi incapere cu noi... Asta ar putea fi raspunsul la intrebarea: de ce prin Daria?! Da! Prin Daria pentru ca a vrut sa franga si inima Emilyei! Asta vrea el! O vrea si pe ea. Poate Ana i-a spus ca am parasit-o pentru Emily... iar el simtea ura si pentru iubirea mea! Oh! Doamne! Asta m-a inspaimantat, insa nu am lasat sa se vada. Groaza din sufletul meu nu a razbatut prin vocea mea. Nu! Am avut exact tonul vocii de care era nevoie in acel moment. Da! Am inteles asta, in momentul in care el mi-a raspuns, usor nesigur pe el... mult mai temperat decat pana acum. Asadar vocea mea si-a facut efectul... Asta am urmarit, nu?

A facut o pauza scurta, ceea ce mi-a confirmat ca am patruns in mintea lui si ca as avea sanse sa il controlez cu atitudinea mea. Asta am facut mereu! Am manipulat oameni. Am determinat oameni sa ma asculte! Probabil ca Edmond nu a aflat asta despre mine. Probabil el s-a asteptat sa fiu o furtuna! Sa izbucnesc violent... Sa strig... Cine stie ce i-a spus Ana despre mine! Si cine stie la ce s-a asteptat el sa intalneasca, atunci cand a venit aici... Asa ca vocea si atitudinea mea l-au debusolat putin... Asta a razbatut din glasul lui atunci cand mi-a raspuns:

- Nu! Vreau răspunsuri şi le voi avea în seara asta!

Stiu ca vorbele lui s-au vrut dure si hotarate... insa vocea lui l-a tradat. Da sunt in creierul lui acum si din acel moment am fost hotarat sa raman acolo, pana cand il voi vedea plecand din preajma familiei mele! Pana cand nu imi voi mai simti familia in pericol... Insa ce spun!? Doamne! Ce gandesc eu acum?! E vorba de fiul meu! Doamne, Dumnezeule! E fiul meu cel pe care eu il voiam indepartat de langa mine! Il voiam indepartat de tatal lui asa cum a fost acum douazeci si ceva de ani... il voiam indepartat de fratii lui de sange!!! Oh! Voi avea timp sa ma gandesc la asta, dupa ce se incheie noaptea asta! Pentru ca nu imi mai simteam sfarsitul aproape. Nu mai simteam apropierea mortii... Nu Fiorii si palpitatiile s-au evaporat... Nu mai simteam teama deloc... voiam acum sa rezolv situatia asta tensionata si periculoasa pentru sotia mea! Atat! Stiam ca el nu ma va omori cu sange rece! Nu poate s-o faca! Daca nu a facut-o la primul impuls, nu o va face nici de acum inainte... Stiam asta foarte bine... Asa cum e si atunci cand crezi ca vrei sa termini cu viata proprie... Stiu! Emily mi-a descris trairile prin care a trecut atunci cand a vrut sa ma paraseasca definitiv si sa isi ia viata... Da! Imi amintesc foarte bine tot ceea prin ce am facut-o eu sa treaca... iar ea asa a spus: daca nu o faci de la primul moment cand ti se infige gandul suicidului in minte, atunci cand are loc declicul din mintea ta blocata si in colaps, e mult mai greu... e aprope imposibil s-a faci dupa ce socul s-a indepartat de tine... Da... Prin asta a trecut iubirea mea... iar asta mi-a fost o lectie buna acum, buna pentru linistea mea... Daca Edmond nu mi-a taiat gatul din prima clipa in care m-a avut la cheremul lui, nu va mai fi in stare s-o faca nici de acum inainte... Nu ma va putea omori cu sange rece. De acum voi avea grija sa raman in mintea lui...

Acum puteam dirija discutia... Asa ca am inceput cu intrebarile care se invarteau in mintea mea. De acum si eu aveam nevoie de raspunsuri pentru ca sa stiu cum sa vorbesc in continuare si cum sa dirijez si sa controlez totul. Am inceput direct cu intrebarile:

- De ce nu ai venit până acum? De ce ai aşteptat zece ani? De ce ai ales calea asta? De ce prin Daria?

Da! Cu asta a trebuit sa incep. Astea au fost intrebarile prin care eu voi afla ce era in mintea lui si cate sanse am sa castig acum. Cea mai importanta dintre intrebari mi s-a parut ultima intrebare. De ce prin Daria?! De ce s-a hotarat sa ajunga la mine prin fiica mea? De ce nu a venit direct... Au trecut luni de zile de cand am fost sunat de Anastasia sa imi spuna ca fiica mea a dormit la un strain... De luni de zile el e in preajma mea si a avut sansa sa ajunga la mine mult mai devreme... de luni de zile... De ce a asteptat atat? Ar fi putut foarte bine sa ramana cu Daria atunci cand a stiut ca ma indrept spre ea... insa nu! El a asteptat aceasta seara. El a rezistat tentatiei... imensei tentatii de a ma vedea mai curand... Asta dovedeste incapatanarea lui... Asta dovedeste hotararea lui sa isi urmeze planurile cu strictete... Da! Fiul meu era un barbat hotarat... Recunosc, eu nu as fi rezistat! Eu as fi navalit din prima clipa in care as fi auzit de tatal meu! Atunci a fost momentul in care am recunoscut in sinea mea ca el e mai puternic psihic decat mine. Avea o vointa si o tenacitate de speriat. Atunci a fost momentul in care am inceput sa ma tem din nou... Poate ca el vrea sa isi urmeze planul, iar daca este asa, m-am linistit degeaba. Daca el a planuit sa afle raspunsurile iar apoi sa ma omoare... atunci nu ma mai pot baza pe faptul ca, daca el nu a actionat dupa impuls din primul moment, nu o va face deloc... Daca el nu a reactionat violent doar pentru ca eu l-am provocat iar el doar s-a aparat, atunci eu nu ma mai puteam baza pe puterea mea de manipulare... Of! Greu moment! Cum oare sa procedez? Ce sa fac sa oare?