IN OGLINDA

125

Cu doar cateva minute inainte de miezul noptii, mi-am ridicat telefonul si am inceput sa scriu un mesaj lung: "La multi ani! Fiul meu, te iubesc!" de douazeci si trei de ori. Asa am simtit eu ca imi linistesc constiinta in privinta zilelor de nastere ale fiului meu. Asa am simtit eu ca ma revansez pentru fiecare aniversare de-a lui de la care am lipsit pana acum...

Am trimis mesajul la fix 00:00. Asa! Dintr-un capriciu! Am vrut sa fiu primul care il felicita! Nu am asteptat raspunsul... Mi-am asezat telefonul pe noptiera si m-am scufundat din nou in ganduri...

Era tarziu in noapte iar eu inca eram cu mintea prind trecutul meu... Rascolindu-l... Era tarziu in noapte iar eu inca ma gandeam la tot ce am facut eu cu viata mea... si la toate trairile prin care am trecut si la toate situatiile prin care am trecut... si inca nu am fost in stare sa-mi spun "asa a fost sa fie" ... inca ma invinuiam pentru tot raul din viata mea... Inca imi spuneam ca, daca eu nu as fi fost... Inca imi spuneam ca... daca eu as fi facut altfel...

Era tarziu in noapte si inca eu nu am fost in stare sa ma gandesc si la lucrurile bune din viata mea... Nu am fost in stare sa ma gandesc ca daca eu nu as fi existat, copiii mei nu ar fi existat... Daca eu nu as fi existat... surorile mele ar fi dus-o mult mai greu... Da! Asa ar fi fost! Mama ar fi fost nevoita sa munceasca din greu... cine stie pe unde, ca sa isi poata creste fetele... Asa, ca eu exist... Le-am asigurat o viata fara lipsuri... Nu am fost in stare sa ma gandesc ca daca eu nu as fi existat... Amelia poate si-ar fi gasit sfarsitul intr-un cimitir lugubru din Velenta, violata cu bestialitate de cinci tigani nemilosi... nu am fost in stare sa ma gandesc...

Era tarziu in noapte... si m-a cuprins emotia zilei de maine.... Da! Aveam emotii. Urmeaza prima zi de nastere a fiului meu... la care voi fi prezent... Ii voi spune pentru prima data "La multi ani" ... trei cuvinte atat de pretioase pentru el... Nu i-am cumparat cadou... Nu... Cadoul meu era surpriza pe care i-am pregatit-o... Cadoul meu e emotia... pe care o va simti... Cadoul meu vor fi prietenii lui in casa mea... in jurul unui foc unde vor sfarai gratare... Chiar daca e frig... Stiu ca va fi bine... Nu vom simti frigul... sunt sigur de asta. Si, la o adica, nu era gerul din ceilalti ani... Nu era gerul din ziua in care am pierdut-o pe Sara... A fost o iarna mult prea blanda... comparativ cu alti ani...

Totul a fost aranjat in amanunt. Totul era pregatit pentru prima sarbatorire a fiului meu in casa mea.

Am adormit tarziu in noapte... cu gandul la evenimentul care era deja aici...

M-am trezit in zori zilei. Casa era inca in liniste deplina... Am coborat treptele si m-am indreptat spre bucatarie... cu gand sa-mi fac o cafea... M-am oprit in mijlocul livingului... si am privit in jurul meu... Da... Aici va fi asezata masa pentru invitati. Casa mea va fi din nou plina de oameni. Da! Alex mi-a confirmat ieri ca va fi toata gasca fiului meu... Vor fi cei care l-au imobilizat pe fiul meu in prima seara in apartamentul din Bucuresti... L-au imobilizat pentru ca Edmond sa nu ajunga la gatul lui Alex... Va fi si Simi printre ei... insa stiu ca eu voi fi gazda perfecta.

Nu mi-am chemat surorile. Baby si Viola nu vor fi prezente. E mai bine asa. Nu am vrut ca baietii sa se inhibe, sa fie mai retinuti... Nu! Eu am vrut sa fie atmosfera din apartamentul din Bucuresti... pana sa ma apropii eu de grupul lor.

Nici eu si nici Emily nu vom sta la masa cu ei... Eu doar voi savura fericirea fiului meu. Eu doar voi savura sa il servesc... Eu voi pregati gratarele... Da... Primele gratare...

Am intrat in bucatarie si mi-am facut cafeaua... apoi m-am asezat la masa... cu ceasca cu cafea aburinda in fata mea... si cu telefonul in mana. Aveam notificari... asa ca am deblocat telefonul si am deschis notificarile... Hm! Edmond s-a trezit de o ora si cateva minute... sau, cel putin, atunci a vazut mesajul meu... sau, cel putin atunci mi-a raspuns: "Multumesc, tata! Multumesc pentru tot!" de douazeci si trei de ori... Oh! Credeti-ma! Mi-au dat lacrimile... si pielea mi s-a infiorat... Nici nu va puteti inchipui ce am simtit eu in acel moment... Edmond al meu... mi-a raspuns pentru fiecare "La multi ani" al meu... Mi-a multumit pentru fiecare aniversare pierduta...