IN OGLINDA

41

- Da... de asta mi-am dat deja seama... si fii sigura ca nu imi judec copilul... Nu cand stiu de la el ce viata a avut... Daca ar fi cineva care ar trebui judecat, astia suntem eu si mama lui... Edmond nu are nicio vina... El nu are niciun pacat... El doar a supravietuit... intr-o lume in care l-am aruncat noi... Stiu deja asta.

- Chiar asa? Alex ti-a spus despre viata fiului tau?

- Nu! Edmond mi-a spus despre viata lui...

- Oh! Daca s-a ajuns la povestea vietii lui... Daca ai ajuns pana acolo, incat el sa-ti povesteasca despre viata lui... sa stii ca esti un norocos... El e atat de secretos... Dar imi inchipui cu ce ton ti-a spus el prin ce a trecut pana acum...

- Nu mi-a spus amanunte... si, e adevarat ca a trebuit sa insist sa imi spuna... insa din putinele cuvinte pe care mi le-a spus, am inteles perfect ce viata a dus el... Acum, ma rog, sa pot trece de incapatanarea asta despre care imi spuneti toti... si sa reusesc sa ajung in sufletul lui... Deocamdata sufletul lui e inchis pentru mine... Din pacate... Insa am o consolare... Am iertarea lui... Mi-a spus-o inainte de a se intoarce in vila...

- Chiar asa? Ti-a spus el ca te iarta? Uau! Asta e un progres mare! Sa stii! Edmond nu uita si nu iarta! Si poate fi extrem de sadic si razbunator... El duce totul la extrem! Asta sa stii tu! Tot ce are in el... toate sentimentele lui sunt extreme. Nicio cale de mijloc!

- Oh! Asta e o piedica pentru mine! Am gemut eu... - Stiu mult prea bine! Edmond a mostenit mult prea multe de la mine...

- Ei! Atunci stii cu cine ai de-a face... Stii cu ce trebuie sa te confrunti... Asadar, Carmen e calea! Ai grija cu ea. Daca ti-o castigi de partea ta, esti pe jumatate castigat cu Edmond. Acum hai, sa te duc la ea! Ai mare grija! Si pregateste-te! Nu iti va fi usor...

Ne-am ridicat si m-a dirijat spre salonul unde era fata pe care Edmond a strigat-o neincetat, apoi Alexandra s-a indepartat in graba, lasandu-ma singur. Am inspirat adanc si am intrat in salonul cufundat in liniste... Am intrat incet... fara zgomot si am privit chipul fetei pentru care batea inima fiului meu... Al fetei care va fi unul dintre motivele pentru care el nu is va dori sa ramana langa mine...

Am privit-o indelung... Avea trasaturi foarte frumoase... insa acum erau umbrite de cearcane adanci... foarte intunecate... Bratele ii erau prea subtiri... Hm... Da! Fata asta a suferit mult... Pe chipul ei se reflecta clar durerea sufleteasca... Oare va fi in stare sa reziste drumului? Oare nu ii voi face mai rau? Oare fiul meu ma va ierta pentru ca i-am pus iubirea in pericol?

M-am asezat pe un scaun din apropierea patului pe care era intinsa fata pe care o chema Edmond intr-una... in delirul lui... Fata pe care o implora sa ii supravietuiasca... Acolo... pe scaunul acela m-a apucat din nou deznadejdea si teama si groaza ca fiul meu nu va supravietui iar eu o duc pe fata asta acolo si poate ca nu vor apuca sa se intalneasca... Macar sa se mai vada o clipa... Macar sa isi poata lua ramas bun... Ce ma fac eu atunci?! Cum ii voi tine piept durerii? Cum o voi consola pe fata asta?

Asta este fata pe care fiul meu o iubea... Asta este fata pe care a vrut s-o protejeze de mine... Oh! Imi era inca in minte, momentul cand am incercat sa aflu despre ea... Atunci a fost momentul in care Edmond mi-a spus in fata ca nu are incredere in mine... Atunci a fost el in stare sa mijeasca un colt de zambet... cu toate ca stia unde e iubirea lui si in ce stare precara era ea...

Apoi am retrait pentru a nu stiu cata oara tot ceea ce s-a intamplat din momentul in care Edmond a aparut la brat cu Daria... Doamne! Eu am trecut prin asa ceva?! Eu?! Am revazut durerea inimaginabila a fiicei mele, in momentul cand si-a dat seama ce a facut Edmond... Cata suferinta! Oh! Daria! Imi pare rau pentru ceea ce ti-a fost dat sa simti din cauza mea! Daria mea! Sper sa ma ierti pentru durerea ta! Oh! Doamne! Ce i-am facut familiei mele!? Le-am distrus linistea si confortul... Am distrus rutina atat de binefacatoare pentru sotia mea... Emily a mea! Ce ti-am facut din nou?! Iubirea mea! In ce te-am bagat acum?! Cum ne vom reveni noi oare?!