IN OGLINDA

28

Mi-am scos telefonul din buzunar si am cautat numarul sotiei mele:

- Alo?

- Emily, draga mea, ce e pe acolo? Se descurcă Darius?

- Au venit invitatii. Deocamdata, totul e bine... Oh! Vocea ei era atat de schimbata acum... Era atat de trista... Atat de tematoare... Unde era Emily cea care a tinut in frau saizeci de tineri pusi pe scandal? Nu mai era nimic din acea Emily... Emily era acum in prag de colaps... din nou... Si din nou, din cauza mea... Am continuat s-o ascult... - Darius se descurca, dar nu stiu pentru cat timp, Cris! Darius vrea sa porneasca dupa voi! Darius vrea sa participe si el la asta! O vrea pe Daria! S-a enervat rau, pentru ca nu l-ati asteptat! S-a enervat foarte rau, insa nu s-a dat de gol. Invitatii nu stiu nimic! Ei stiu ca Daria e la urgente pentru ca sa lovit rau...

- Spune-i să îşi vadă de treaba lui!... am comandat eu, enervat. Nu era momentul ca Darius s-o ia razna! Nu o facuse niciodata! Ce naiba?! Insa eram sigura ca nu va trece peste Emily! Emily nu il va lasa sa vina dupa noi. Cum sa vina, cand habar nu avea unde suntem?

- Lasa-l pe Darius acum! Cris, tu cum esti? Unde sunteti? Baiatul s-a tinut de cuvant? E de acord sa te ajute s-o iei pe Daria?

Hm! Baiatul... Oh! Nu "fiul tau", nu "baiatul tau" ... nici macar nu "Edmond" ... Atat! Baiatul! Oh! Emily, te rog! Te rog sa nu imi fii piedica intre mine si fiul meu! Te rog accepta-l asa cum mi-ai spus candva... Asta imi era in gand atunci cand am inceput sa vorbesc din nou:

- Noi suntem bine! Nu îţi mai face griji... Va fi bine, vei vedea... Sunt cu Edmond...

- Deci chiar vrea sa o ajute pe Daria? intreba ea neincrezatoare...

- Da... i-am raspuns eu scurt... Nu voiam sa incerc s-o conving la telefon, de fata cu fiul meu... Voi vorbi cu ea atunci cand ea va fi in bratele mele... Emily imi va accepta fiul... daca ii aduc fata acasa... Pana atunci nu am cum s-o conving sa il accepte pe Edmond. Daca eu nu reusesc s-o scot vie pe Daria, atunci pot sa imi iau adio de la fiul meu. Emily nu va fi de acord niciodata sa il vada... sau sa ma stie pe mine cu el... Pentru ca nu tineam neaparat ca ei doi sa tina legatura... Stiu ca as cere prea mult... insa tineam neaparat sa nu fiu nevoit s-o mint pe Emily pentru a ma putea intalni cu Edmond... Pentru ca da! Daca el e de acord sa ramana in Oradea, eram hotarat s-o mint pe Emily. Da! Asta voi face! Doar ca sa pot sa fiu cu fiul meu!

- Oh! Doamne! Cris! Ce ma fac eu fara Daria mea? Ce ma fac eu fara fetita mea? Izbucni ea, brusc... fara nicio introducere. Of! Vocea ei era acum disperata! Da! Emily a mea... era pe margine... aproape sa cedeze! Of! Cum s-o linistesc? Ce sa ii spun? Am ales sa ma rog de ea sa incerce sa isi revina.

- Haide, Mili, te rog, nu îţi mai face atâtea griji...

- Cum sa nu imi fac griji, Cris? Cum sa nu imi fac griji, cand fetita mea e acolo unde e acum?! Daca nu ajungeti la timp? Daca baiatul te atrage intr-o cursa si se razbuna pe tine mai sadic decat ar fi facut-o aici?

Aoleu! Ea inca se temea de Edmond, iar eu nu puteam s-o linistesc fara ca Edmond sa ma auda! Fi-r-ar sa fie! Am ales sa ridic putin vocea:

- Mili, serios...

- Cris! Nu imi vorbi cu tonul asta! Cum poti sa ai incredere in omul asta?! Asta nu inteleg eu! Iti pui viata ta si a fiicei noastre in mainile unui necunoscut cu care te-ai trezit dintr-o data, ca apare la bratul fiicei tale... O seduce doar pentru a ajunge la tine si-ti pune cutitul la gat! Cum poti tu sa ai incredere in el? Nu stii nimic despre el! Daca nu imi aduci fata acasa, il omor cu mana mea! Termin eu ceea ce nu te-am lasat pe tine sa faci!

Oh! Doamne! Ce cuvinte! Oare sa inteleg ca ii pare rau ca nu m-a lasat sa il strang de gat in primul moment? Oare sa inteleg ca regreta asta? Unde e calmul ei legendar? Unde e puterea ei de a se controla? Era pornita rau pe Edmond. Imi va fi foarte greu sa o conving ca Edmond e si el o victima a sortii... Insa am ales sa nu ma bag in amanunte acum... si nu cu Edmond in camera...