Micul dejun cu mama şi Noah trece agonizant de lent. Mama continuă să reamintească de 'noaptea mea sălbatică' şi profită de fiecare ocazie să mă întrebe dacă sunt obosită sau mahmură. Într-adevăr, faptele mele de aseară au fost ieşite din comun, dar nu vreau s-o mai aud vorbind despre asta din nou. A fost mereu aşa? Ştiu că vrea ce e mai bun pentru mine acum că sunt în facultate sau poate faptul că am fost departe de ea timp de o săptămână mi-a oferit o nouă perspectivă asupra ei.
"Unde să mergem la cumpărături?" Întreabă Noah, iar eu ridic din umeri. Îmi doresc să fi venit singur. Mi-ar plăcea să petrec timpul cu el, dar nu cu mama aici. Trebuie să port o discuţie cu el oricum despre felul în care îi zice mamei despre fiecare detaliu din viaţa mea, mai ales acele detalii rele.
"Poate ar trebui să mergem la mall-ul de peste drum, e mai simplu. Nu sunt familiarizată cu zona încă." Le spun, tăind ultimele bucăţele de pâine prăjită.
"Te-ai gândit unde vrei să te angajezi deja?" Mă întreabă Noah.
"Nu sunt sigură încă, cred că o să găsesc o librărie. Îmi doresc să găsesc un stagiu sau ceva la o editură." Îi spun, iar mama îmi oferă zâmbetul ei mândru de 'tocmai am câştigat un premiu'.
"Ar fi grozav, apoi ai putea lucra acolo până termini facultatea şi ai intra direct în pâine." Îmi zâmbeşte din nou.
"Da, ar fi ideal." Încerc să-mi ascund sarcasmul. Noah îmi prinde mâna şi o strânge uşor sub masă. De îndată ce îmi bag furculiţa în gură, metalul îmi aminteşte de cercelul din buza lui Harry. Trebuie să încetez să mă mai gândesc la el. Acum. Îi zâmbesc lui Noah şi îi trag mâna deasupra să i-o sărut.
După micul dejun, mama ne duce cu maşina la mall. Mall-ul Vancouver e uriaş şi aglomerat. "Mă duc la Nordstorms, ne vedem mai târziu.Vă sun când termin." Ne spune mama, iar eu mă simt uşurată. Noah îmi ia mâna din nou şi intrăm prin mai multe magazine. Îmi povesteşte despre meciul de fotbal de vineri şi cum a dat golul câştigător. Îl ascult cu atenţie şi chiar îi ofer câteva comentarii şi laude.
"Arăţi drăguţ azi." Îi spun, iar el îmi zâmbeşte. Zâmbetul său perfect şi strălucitor e adorabil. Poartă un cardigan maro, pantaloni kaki şi pantofi. Chiar poartă mocasini. Sunt drăguţi totuşi şi cumva se potrivesc personalităţii lui.
"Şi tu, Tessa!" Mă complimentează, iar eu mă strâmb. Ştiu că arăt ca naiba, dar el e prea amabil să-mi spună asta. Spre deosebire de Harry, care mi-ar spune-o într-o clipită. Ah, Harry! Încercând cu disperare să mi-l scot din minte, mă opresc şi îl trag pe Noah de cardigan, apropiindu-l de mine. Mă apropii să-l sărut, dar el se retrage.
"Ce faci, Tessa? O să se holbeze toţi la noi." Râde, iar eu ridic din umeri.
"Şi?" Chiar nu îmi pasă. De obicei, mi-ar păsa, dar am nevoie să mă sărute. "Doar sărută-mă, te rog." Practic îl implor. Probabil a văzut disperarea din ochii mei pentru că îmi ridică bărbia şi mă săruta. Sărutul lui e blând şi lent, fără să fie grăbit. Limba lui abia o atinge pe a mea, dar e plăcut. E familiar şi călduros. Aştept să se ivească acel foc în mine, dar nu se întâmplă. Nu pot să-l compar pe Noah cu Harry. Noah e iubitul meu pe care îl iubesc, iar Harry e un dobitoc care se cuplează cu o altă fată în fiecare weekend.
"Ce ţi-a venit?" Noah mă tachinează în timp ce eu încerc să-i aduc corpul mai aproape. Mă înroşesc şi îmi scutur capul.
"Nimic, doar că mi-ai lipsit, atâta tot." Îi spun. O... şi te-am înşelat aseară, adaugă subconştientul meu. "Ai putea să încetezi să-i mai spui mamei când fac câte ceva? Mă faci să mă simt foarte prost. Ador faptul că sunteţi atât de apropiaţi, dar chiar trebuie să te opreşti din a mă pârî. mă simt ca un copil când faci asta." Mă simt bine acum că mi-am luat asta de pe suflet.
"Îmi pare rău, Tessa, doar că eram îngrijorat pentru tine. Îţi promit că n-o s-o mai fac vreodată. Sincer." Spune şi îşi trece mâna peste umărul meu, sărutându-mi fruntea.
Restul zilei trece mai bine decât dimineaţa. Mama mă duce la salon şi îmi tund vârfurile, scurtându-l puţin. Încă atârnă pe spate, dar cu noua tunsoare are mai mult volum şi arăta mult mai bine. Noah mă umple de complimente întregul drum înapoi spre cămin. Îmi iau la revedere de la mama şi de la Noah, promiţându-le din nou că voi sta departe de oricine cu tatuaje, la o distanţă de cel puţin o sută de mile. Simt o mică tentă de dezamăgire atunci când găsesc camera goală şi nu sunt sigură dacă îmi doream să o văd pe Steph sau pe altcineva. Nu mă obosesc să-mi dau jos pantofii înainte să mă lungesc în pat. Sunt prea epuizată şi am nevoie de somn.
Dorm întreaga zi şi, atunci când mă trezesc, Steph e adormită în patul ei. Va trebui să ne punem la curent cu unde a fost ea sâmbătă şi o parte din ziua de duminică. Mă opresc pe la cafenea şi îmi iau cafeaua obişnuită înainte să mă duc la primul curs. Liam mă aşteaptă zâmbind. Suntem întrerupţi de o fată care ne cere indicaţii şi nu apucăm să povestim ce am mai făcut până când intrăm în sala de curs, cursul pe care l-am aşteptat cu teamă toată ziua.
"Cum a fost weekend-ul tău?" Mă întreabă, iar eu oftez.
"Teribil, de fapt. Am mai fost la o petrecere cu Steph." Îi spun,iar el face o fată acidă şi râde. "Sunt sigură că al tău a fost mult mai bun. Ce face Danielle?"
Zâmbetul lui creşte la menţionarea numelui ei şi realizez că eu nu am menţionat fa[tu; că l-am văzut pe Noah ieri. Liam îmi povesteşte despre Danielle, care a aplicat la baletul din New York, şi cât de fericit e pentru ea. Mă întreb dacă ochii lui Noah se aprind atunci când vorbeşte despre mine aşa cum o fac ai lui Liam atunci când vorbeşte despre iubita sa. Îmi spune cât de încântaţi au fost mama lui şi tatăl lui vitreg să-l revadă şi că i-a fost dor de mama lui cât a fost plecat.
"Nu va fi greu dacă va locui atât de departe?" Îl întreb în timp ce ne ocupăm locurile. Scaunul pe care stă Harry de obicei e gol.
"Păi, suntem deja departe unul de altul şi funcţionează. În plus, vreau ce e mai bun pentru ea şi, dacă New York e acel lucru, atunci acolo vreau să stea." Spune, iar profesorul intră, făcându-ne să tăcem. Unde e Harry? Nu ar chiuli de la curs doar ca să mă evite, nu? Aprofundăm 'Mândrie şi prejudecată', iar cursul se termină prea repede.
"Te-ai tuns, Theresa!" Mă întorc să-l zăresc pe Harry în spatele meu. El şi Liam fac schimb de priviri ciudate, iar eu încerc să mă gândesc la ce să-i spun lui Harry. Sper că nu va menţiona sărutul în faţa lui Liam, nu-i aşa? Ba da, ar face-o.
"Salut, Harry!" Spun,iar el îmi zâmbeşte, gropiţele lui fiind mai adânci ca niciodată.
"Cum a fost weekend-ul tău?" Expresia lui e aşa de încrezută. Eu îl trag pe Liam de braţ.
"Bun, ne mai vedem." Ţip emoţionată, iar Harry râde.
"Ce a fost asta?" Întreabă Liam, evident prinzându-se de comportamentul meu ciudat.
"Nimic, doar că nu îmi place Harry."
"Cel puţin nu trebuie să-l vezi des." E ceva în spatele vocii lui. Oare ştie despre sărut?
"Mm... da. Slavă Domnului!"
"Nu voiam să zic nimic pentru că nu vreau să mă asociezi cu el, dar tatăl lui Harry e cam împreună cu mama mea." Zâmbeşte emoţionat. Ce?
"Ce? Tatăl lui Harry locuieşte aici? De ce e Harry aici, de unde e accentul lui? Dacă tatăl lui locuieşte aici, de ce nu locuieşte cu el?" Îl inund cu întrebări înainte să mă pot opri. El pare confuz, dar mai puţin emoţionat decât acum un minut.
"El e din Londra. Tatăl lui şi mama mea locuiesc aproape de campus, dar Harry şi tatăl său nu au o relaţie bună. Să nu-i spui asta, te rog. Deja nu ne placem reciproc." Îmi spune şi o sută de alte întrebări vin în mintea mea, dar rămân tăcută în timp ce el continuă să vorbească despre Danielle.
