Îi explic lui Liam că eu şi Noah ne-am despărţit şi că nu sunt sigură cum să numesc relaţia mea cu Harry. Cred că suntem împreună, dar nu am discutat cu exactitate termenii tehnici. El a rămas tăcut pe parcursul majorităţii discuţiei.
"Ştiu că te-am avertizat deja, aşa că n-o s-o fac din nou. Dar te rog să ai grijă cu el. O să recunosc că pare sa te îndrăgească, atât pe cat poate îndrăgi el." Îmi spune Liam în timp ce ne ocupăm locurile.
"Mulţumesc." Înseamnă mult pentru mine că, în ciuda antipatiei lui pentru Harry, face ce-i stă în putinţă să fie înţelegător şi de ajutor.
În timp ce mă îndrept spre al treilea curs, profesorul meu de sociologie îmi face semn să vin la catedra lui.
"Tocmai am primit un telefon ca să te anunţ să te duci în biroul rectorului." Îmi spune. Ce? De ce? Pentru o secundă uit că tatăl lui Harry e rectorul. Mă relaxez puţin, dar emoţiile încep să mă acapareze. De ce ar putea avea nevoie? Ştiu că la facultate nu e la fel ca la liceu, dar simt că sunt chemată în biroul directorului, doar că directorul se întâmplă să fie tatăl... iubitului meu?
"Aha, bine." Răspund într-un final.
"Trecem doar prin selecţia naturală, sunt sigur că deja ai temele făcute." Îmi zâmbeşte, iar eu aprob din cap. Îmi place atunci când profesorii îmi recunosc munca grea.
Îmi trag geantă pe umăr şi îmi fac loc prin campus înspre clădirea administraţiei. E la o distanţă mare şi îmi ia mai mult de jumătate de oră să ajung acolo. Chiar trebuie să îmi iau o maşină săptămâna asta. Va trebui să caut mai departe de campus ca să nu fiu înşelată, dar nu pot să mai stau încă o săptămână fără maşină.
Îi spun numele meu secretarei de la biroul principal, iar ea ridică rapid receptorul. Nu pot să aud nimic cu excepţia: "Dr. Styles". Bineînţeles că are doctoratul.
"Vă poate primi." Îmi zâmbeşte şi îmi face semn spre uşa de lemn din capătul holului.
Înainte să apuc să bat, uşa se deschide, iar Ken mă întâmpină cu un zâmbet. "Tessa, mulţumesc că ai venit." Îmi spune şi îmi face semn să stau jos. El se aşează pe scaunul mare cu roţi din spatele biroului său supradimensionat din lemn de cireş. Mă simt mult mai intimidată de el în biroul ăsta decât m-am simţit vreodată acasă la el.
"Scuze că te-am luat de la curs. Nu ştiam cum să iau altfel legătură cu tine şi ştii că Harry poate fi... dificil." Îmi spune, iar eu încep să râd.
"E în regulă, serios. S-a întâmplat ceva?" Întreb emoţionată.
"Nu, deloc. Am câteva lucruri de discutat cu tine. Voi începe cu stagiul. Am vorbit cu prietenul meu de la Vance şi i-ar plăcea să te cunoască. Cu cât mai repede cu atât mai bine. Dacă eşti liberă mâine ar fi perfect." Îmi spune.
"Serios?!" Chiţăi, entuziasmul ridicându-mă în picioare. Realizez că e ciudat că stau în picioare, aşa că mă aşez grăbită înapoi. "E atât de grozav! Vă mulţumesc mult! Nu aveţi idee cât de mult apreciez asta!" Îi spun. E o veste atât de bună, nu pot să cred ar face asta pentru mine.
"Chiar a fost plăcerea mea, Tessa. Să-i spun că vii mâine?" Mă întreabă. Chiar nu vreau să ratez vreun curs, dar asta merită, şi oricum eram deja înainte.
"Da, ar fi grozav. Mulţumesc din nou. Uau!" Spun, iar el începe să râdă.
"Acum, în legătură cu al doilea lucru. Dacă spui nu e perfect în regulă. E mai mult o cerere personală sau o favoare, presupun. Stagiul tau la Vance nu va fi afectat în niciun fel dacă refuzi." Spune, iar eu mă emoţionez mai tare. Aprob din cap, iar el continuă. "Nu sunt sigură dacă Harry ţi-a spus că eu şi Karen ne vom căsători weekend-ul viitor."
