Încerc să învăţ atunci când mă întorc în cameră, dar nu pot să mă concentrez. După ce m-am holbat o oră la notiţe, mă decid să fac un duş. Băile comune încă mă fac să mă simt inconfortabil când sunt aglomerate, dar nimeni nu s-a luat de mine. Apa fierbinte se simte grozav şi îmi calmează muşchii încordaţi. Ar trebui să mă simt uşurată şi fericită că Harry şi cu mine am făcut cumva pace, dar acum furia şi enervarea au fost înlocuite de emoţii şi confuzie. Am fost de acord să petrec timpul cu Harry mâine, făcând ceva 'distractiv', dar sunt terifiată. Sper doar ca totul să decurgă bine şi să putem fi prieteni. Nu mă aştept să devenim cei mai buni prieteni, dar trebuie să ajungem într-un loc în care nu ţipăm unul la altul de fiecare dată când vorbim.
Când mă întorc în cameră, găsesc un bileţel de la Steph care îmi spune că Tristan şi cu ea vor lua cina în afara campusului. Îmi place colegul de cameră al lui Niall, Tristan. Pare foarte drăguţ, în ciuda faptului că foloseşte contur de ochi. Dacă Steph şi Tristan continuă să se întâlnească, poate atunci când Noah mă va vizita, am putea face ceva cu toţii. Pe cine păcălesc? Ştiu că Noah nu ar ieşi cu persoane ca Tristan şi Steph şi trebuie să recunosc că, până acum 3 săptămâni, nici eu nu aş fi făcut-o.
Sfârşesc prin a-l suna pe Noah înainte de culcare; nu am vorbit deloc toată ziua.
"Hei, Tessa! Cum a fost ziua ta?" Mă întreabă de îndată ce răspunde.
"A fost bună. Lungă, dar bună." Ar trebui să-i spun că Harry şi cu mine o să ieşim mâine.
"Mă bucur să aud asta. Eu am avut un meci de fotbal în seara asta, în Seattle. Tocmai mă întorc acasă."
"Asta-i grozav, cum a mers?" Îmi spune cum au bătut liceul Seattle cu o victorie covârşitoare, chiar dacă e una dintre cele mai bune echipe din stat. Vorbim despre familia lui şi, înainte să-mi dau seama, încheiem conversaţia. Nu am găsit momentul potrivit să-i menţionez despre planurile mele cu Harry de mâine. Sincer, nici măcar nu am încercat.
A doua zi trece mult prea repede. Liam şi cu mine ne ducem la cursul de literatură, iar Harry e deja la locul lui.
"Eşti pregătită pentru întâlnirea noastră de diseară?" Mă întreabă Harry, iar gura mea se deschide în semn de uimire. A lui Liam face la fel.
"Nu e o întâlnire, petrecem timpul împreună doar ca prieteni." Îi spun lui Liam, ignorându-l pe Harry. Prima zi din misiunea noastră de a deveni prieteni nu decurge prea bine până acum.
"E acelaşi lucru." Rânjeşte Harry, iar eu îmi dau ochii peste cap. Îl evit tot restul cursului, ceea ce e destul de uşor, de vreme ce nu încearcă să-mi vorbească.
"Ai grijă diseară." Îmi spune Liam după curs.
"O să am. Încercăm doar să fim civilizaţi, de vreme ce colega mea de cameră e amica lui."
"Ştiu, eşti o prietenă foarte bună pentru ea. Doar că nu sunt sigur că Harry merită amabilitatea ta." Spune, iar eu îmi ridic privirea către el.
"Nu ai altceva de făcut în afară de a mă vorbi de rău? Dispari!" Harry răbufneşte din spatele meu. Liam se încruntă şi se uită din nou la mine.
"Aminteşte-ţi ce ţi-am zis." Îmi spune şi se îndepărtează.
"Nu trebuie să fii crud cu el, voi sunteţi practic fraţi." Îi spun, iar ochii lui se măresc.
"Ce ai spus?" Mârâie.
"Ştii, tatăl tău şi mama lui?" Oare Liam m-a minţit? Sau nu trebuia să spun asta? Liam mi-a zis să nu menţionez despre relaţia lui Harry cu tatăl său, dar nu am crezut că s-a referit la toată situaţia.
