Găsim camera în care eu şi Steph am stat săptămâna trecută, dar din păcate unul dintre paturi e ocupat de un tip beat care sforăie. "Cel puţin acel pat e gol." Zayn râde, iar eu chicotesc. "Eu mă duc pe jos acasă, vrei să vii? Am o canapea pe care poţi dormi." Se oferă. Trebuie să gândesc clar o secundă. Zayn, ca şi Harry, se cuplează cu o grămadă de fete. Dacă o să fiu de acord cu asta, s-ar putea să însemne că mă ofer să îl sărut... Ei bine, am sentimentul că, datorită modului în care arata, e uşor pentru Zayn să obţină mai mult decât un sărut de la fete.
"Cred că o să rămân aici, în caz că se întoarce Steph." Faţa lui e puţin dezamăgită, dar el îmi oferă un zâmbet înţelegător. Îmi spune să fiu atentă, îmbrăţişându-mă de la revedere. Uşa se închide după ce pleacă, iar eu nu pot să mă abţin să nu o încui. Cine ştie cine poate intra? Mă uit la omul inconştient care sforăie. Nu cred că se va trezi prea curând. Oboseala pe care o simţeam jos a cam dispărut, mintea mea călătorind înapoi la Harry şi la comentariul lui despre cum Noah încă nu s-a culcat cu mine. Nu e nevoie să facem sex, ne distram mult împreună făcând alte chestii, ca... Păi... mergem la filme şi plimbări. De aceea mi-am promis că nu mai beau niciodată, deoarece mintea mea nu mai funcţionează corect. Mă trezesc holbându-mă la tavan, numărând plăcile pentru a reuşi să adorm. De îndată ce închid ochii, îl aud pe tipul beat foindu-se pe celălalt pat. Îl ignor şi încep să aţipesc.
"Nu te-am mai văzut... pe aici până acum." O voce groasă articulează prost. Eu sar de pe pat, iar capul lui îmi loveşte bărbia, făcându-mă să-mi muşc limba, tare. El îşi pune mâna pe pat, la câţiva centimetri de coapsele mele. Respiraţia lui e obosită şi miroase a vomă şi lichior. "Care e numele tău, drăguţo?" Respiră, iar mie mi se face greaţă. Mâna mea mică încearcă să-i împingă umărul şi să-l îndepărteze de mine. Nu funcţionează, el doar râde.
"N-o să-ţi fac niciun rău, vreau doar să mă distrez puţin." Spune şi îşi linge buzele, lăsând saliva să i se prelingă pe bărbie. Stomacul meu se întoarce şi singurul lucru la care mă pot gândi e să îl lovesc, tare. Îşi prinde genunchiul şi se dă înapoi, lăsându-mi ocazia să scap. Degetele mele tremurânde bâjbâie după încuietoare şi în sfârşit se deschide. Puţinii oameni de pe hol îmi trag nişte priviri ciudate în timp ce mă grăbesc să trec de ei. "Haide, hai înapoi aici!" Aud vocea dezgustătoare spunând, iar el mă urmăreşte pe hol. Nu-mi amintesc ca holul să fi fost aşa de lung până acum. Petrecăreţii nu par impresionaţi de o fată urmărită pe holuri. Acum e la doar un metru distanţă de mine, împiedicându-se de propriile picioare, acordându-mi încă puţin timp mie. Unde să mă duc? Picioarele mă duc la stânga, în singurul loc pe care îl ştiu în nenorocita asta de frăţie.
"Harry! Harry, te rog, deschide uşa!" Ţip, cu o mână bătând în uşă şi una încercând să răsucesc mânerul uşii încuiate.
"Harry!" Ţip din nou, iar uşa se deschide. Nu ştiu ce m-a făcut să vin în camera lui Harry din toate locurile, dar mai bine suport agresiunea verbală a lui Harry decât cea fizică a beţivului, oricând.
"Tess?" Întreabă Harry, părând confuz. Îşi şterge ochii cu mâna. Poartă doar boxerii lui negri, iar părul lui e în toate direcţiile. In mod ironic, sunt mai mult surprinsă de cât de bine arată decât de faptul că m-a numit în sfârşit 'Tess' în loc de 'Theresa'.
"Harry, te rog, pot să intru? Tipul ăsta..." Spun şi mă uit în spatele meu. Harry trece pe lângă mine şi se uită pe hol. Ochii lui îi întâlnesc pe cei ai tipului beat şi dubios,iar el devine din speriat în înfricoşat. Se mai uită la mine încă o dată înainte să se întoarcă înapoi pe hol.
"Îl cunoşti?" Vocea mea tremură şi abia se aude.
"Da, intră!" Spune şi mă trage de braţ în camera lui. Nu pot să mă abţin să nu mă uit la felul în care muşchii lui se mişcă pe sub pielea tatuată în timp ce se îndreaptă spre pat. Spatele lui nu are niciun tatuaj. Mi se pare ciudat, de vreme ce pieptul, braţele şi abdomenul lui sunt acoperite. Îşi freacă ochii din nou. "Eşti bine?" Vocea lui e mai răguşită ca niciodată din cauza faptului că abia s-a trezit.
"Da... îmi cer scuze că am venit aici şi te-am trezit." De ce îmi cer scuze de la Harry? El ar trebui să-şi ceară scuze de la mine, dar tocmai m-a ajut să scap de tipul dubios.
Mâna lui Harry trece prin părul lui dezordonat, iar el oftează. "Nu-ţi fă griji. Te-a atins?" Mă întreabă. Nu e nici măcar urmă de sarcasm sau umor în expresia lui.
"Nu, dar a încercat. Am fost destul de proastă încât să mă încui în cameră cu un beţiv, deci presupun că e vina mea." Ideea ca tipul m-ar putea atinge din nou mă face să plâng, din nou.De ce sunt atât de emotivă de fiecare când sunt în casa asta?
"Nu e vina ta că a făcut asta. Tu nu eşti obişnuită cu genul ăsta de... situaţii." Vocea lui e blândă şi total opusă de tonul obişnuit al vocii sale. Mă îndrept spre patul său, cerând tacit permisiunea să mă aşez. Mâna lui bate patul, iar eu am aşez cu mâinile în poală.
"Nu plănuiesc să mă obişnuiesc cu asta. Chiar e ultima oară când vin aici sau la alte petreceri în general. Nici nu ştiu de ce am încercat. Şi tipul ăla... era atât de..."
"Nu plânge, Tess." Îmi şopteşte Harry. Nici nu am realizat că o fac. Îşi aduce mâna lângă mine şi încerc să nu mă feresc. Ce face? Amprenta degetului său mare îmi capturează lacrima înainte să cadă pe obraz. Buzele mele se întredeschid uşor, fiind surprinsă de gestul lui blând. Cine e tipul ăsta şi unde e Harry cel arţăgos şi grosolan? Îmi ridic privirea şi îi întâlnesc ochii verzi şi pupilele dilatate. "Nu am observat până acum cât de gri sunt ochii tăi." Spune atât de încet încât sunt nevoită să mă aplec mai aproape ca să-l pot auzi. Mâna lui e încă pe faţa mea, iar mintea mea o ia la goană. El îşi prinde cercelul din buza între dinţi, trăgând jumătate din buza inferioară în gură. Harry îşi îndepărtează mâna de pe faţa mea, iar eu mă mai uit încă o dată la buzele lui. Conştiinţa şi hormonii mei se luptă, dar conştiinţa pierde în timp ce buzele mele se strivesc de ale lui, luându-l total prin surprindere.
