Mă trezesc cu Harry sforăind uşor, buzele lui fiind apăsate pe urechea mea. Spatele meu e apăsat puternic pe pieptul lui, iar picioarele lui sunt încâlcite cu ale mele. Amintirile de aseară îmi aduc un zâmbet pe buze, înainte ca starea euforică să fie înlocuită de panică. Oare va simţi la fel în lumina zilei? Sau mă va tortura şi mă va lua în derâdere pentru că m-am oferit lui? Mă întorc uşor cu faţa la el să îi examinez trăsăturile perfecte în timp ce încruntătura lui permanentă e netezită de somn. Mă întind şi îmi trec degetul arătător peste cercelul din sprânceană, apoi în jos pe vânătaia de pe obraz. Buza lui arată mai bine, la fel şi încheieturile, de vreme ce a fost în sfârşit de acord să mă lase să îl ajut să se spele aseară.
Ochii lui se deschid brusc în timp ce degetul meu îi trasează lacom conturul buzelor. "Ce faci?" Mă întreabă. Nu pot să-i descifrez tonul, ceea ce mă face să mă simt neliniştită.
"Scuze... eu doar..." Nu ştiu ce să zic. Nu ştiu în ce dispoziţie va fi după ce am adormit unul în braţele celuilalt.
"Nu te opri." Îmi şopteşte şi îşi închide ochii din nou. Jumătatea din greutatea de pe pieptul meu dispare, iar eu zâmbesc înainte să trasez din nou conturul buzelor lui pline, fiind atentă să îi evit rana.
"Ce planuri ai pentru azi?" Mă întreabă câteva minute mai târziu, redeschizându-şi ochii.
"De fapt, am planuri cu Karen să lucrăm la sera din spate." Îi spun, iar el se ridică.
"Serios?" Cred că e nervos. Ştiu că nu o place pe Karen, chiar dacă e una din cele mai dulci persoane pe care am întâlnit-o vreodată.
"Da." Murmur.
"Păi, bănuiesc că nu va trebui să-mi fac griji dacă familia mea te place. Te plac mai mult decât pe mine." Chicoteşte şi îşi trece degetul mare peste obrazul meu, trimiţându-mi un fior pe şira spinării.
"Problema cu asta e că, dacă mai continui să petrec timpul cu tatăl meu s-ar putea să înceapă să creadă că îl plac." Spune, tonul său fiind uşor, dar ochii întunecaţi.
"Poate tu şi tatăl tău aţi putea sta împreună sau ceva în timp ce Karen şi cu mine suntem afară?" Sugerez. Probabil că o să mă decapiteze.
"Nu, cu siguranţă nu. Mă întorc acasă la mine, adevărata mea casă, şi aştept să termini." Mormăie.
"Voiam să stai aici totuşi. S-ar putea să dureze ceva timp. Sera ei e într-o stare destul de proastă." Îi spun. Pare să nu mai aibă cuvinte, ceea ce îmi încălzeşte inima, gândindu-mă că nu vrea să stea departe de mine mult timp.
"Eu... nu ştiu, Tessa. Probabil nici măcar nu vrea să stea cu mine oricum." Mormăie.
"Bineînţeles că vrea. Când aţi rămas ultima oară singuri în aceeaşi încăpere?" Îl întreb, iar el ridică din umeri.
"Nu ştiu... de ani de zile. Nu ştiu dacă e o idee bună." Spune, trecându-şi mâinile peste cap.
"Dacă nu te simţi confortabil, ni te poţi alătura oricând mie şi lui Karen afară." Îl asigur. Sunt şocată că se gândeşte să petreacă timp cu tatăl său.
"Bine... dar fac asta doar pentru că gândul să te părăsesc, chiar şi pentru puţin timp..." Se opreşte. Ştiu că nu e bun la a exprima ceea ce simte, aşa că îi las destul timp să se reculeagă. "Ei bine, hai să spunem doar că e mai rău decât să stau cu idiotul de taică-meu." Zâmbesc, în ciuda cuvintelor dure adresate tatălui său. Tatăl pe care Harry îl ştie din copilăria lui nu e acelaşi bărbat de jos şi sper că Harry va putea să vadă asta cândva. După ce mă dau jos din pat, îmi amintesc că nu am haine cu mine, periuţa de dinţi, nimic.
"Trebuie să mă duc până în cameră la mine şi să iau nişte lucruri." Îi spun, iar el se tensionează.
"De ce?"
"Pentru că nu am haine şi trebuie să mă spăl pe dinţi." Râd. Când mă uit la el, are un zâmbet mic, dar ochii lui spun altceva. "Ce s-a întâmplat?" Îl întreb, fiindu-mi frică de răspuns.
"Nimic... cât vei fi plecată?"
"Păi, am presupus că vei veni cu mine?" De îndată ce cuvintele îmi părăsesc gura, el se relaxează vizibil. Ce e cu el?
"Aa."
"O să-mi spui şi mie de ce te porţi ciudat?" Îl întreb cu mâinile in şolduri.
"Nu mă... Doar că am crezut că încerci să pleci. Să mă părăseşti." Vocea lui e atât de mică şi nefirească încât simt nevoia să mă duc la el şi să îl consolez. În loc de asta, îi fac semn să vină la mine, iar el dă din cap înainte să se ridice şi să stea în faţa mea.
"Nu mă duc nicăieri. Doar am nevoie de nişte haine." Îi spun din nou.
"Ştiu... doar că va dura puţin până mă obişnuiesc. Sunt obişnuit să fugi de mine."
"Ei bine, şi eu sunt obişnuită să mă îndepărtezi, aşa că trebuie amândoi să ne acomodăm." Zâmbesc şi îmi pun capul pe pieptul lui. Mă simt ciudat de consolată de grija lui. Am fost terifiată că se va răzgândi în dimineaţa asta şi mă simt bine să ştiu că şi lui îi era la fel de frică.
"Da, cred că da. Te iubesc." Spune şi mă loveşte la fel de tare ca prima dată şi a douăzecea oară de aseară.
"Şi eu te iubesc." Îi spun, iar el se încruntă.
"Nu spune 'si'." Îmi zice.
"De ce?" O, nu.
"Nu ştiu... doar că mă face să simt că doar eşti de acord cu mine." Se uită în jos. Îmi amintesc promisiunea pe care mi-am făcut-o aseară că voi face tot ce îmi stă în putinţă să îl ajut cu îndoiala de sine.
"Te iubesc." Îi spun, iar el îşi ridica privirea la mine. Ochii lui se îmblânzesc, iar el îşi apasă uşor buzele de ale mele.
"Mulţumesc." Îmi spune când se retrage.
Îmi dau ochii peste cap la cât de perfect arăta într-un tricou alb simplu şi blugi negri. Nu poartă niciodată altceva decât tricouri simple albe sau negre şi blugi negri, dar arată perfect, în fiecare zi. Nu are nevoie de toate accesoriile dichisite la ţinuta lui. Stilul lui simplu i se potriveşte atât de bine. Mă îmbrac cu hainele de aseară şi el îmi ia geanta înainte să mergem jos.
Karen şi Ken sunt în sufragerie atunci când ajungem jos.
"Am pregătit micul dejun." Zâmbeşte Karen. Mă simt puţin prost din cauza faptului că tatăl lui Harry si Karen ştiu că am rămas cu Harry, din nou. Ştiu că par a fi perfect de acord cu asta şi că suntem adulţi, dar asta nu face ca obrajii mei să nu se încălzească.
"Mulţumim." Îi zâmbesc , iar ea îmi oferă o privire curioasă. Ştiu că mă voi alege cu nişte întrebări atunci când vom fi în seră. Mă duc în bucătărie, iar Harry mă urmează. Ne umplem amândoi farfuriile şi ne aşezăm la masă.
"Liam şi Danielle sunt aici?" O întreb pe Karen. Danielle va fi probabil confuză când mă va vedea din nou cu Harry după ce eram cu Zayn aseară. Încerc să alung gândurile negative.
"Nu, s-au dus la Seattle să facă un fel de drumeţie." Mă informează. "Încă mai vrei să lucrezi azi la seră?"
"Da, desigur. Doar că va trebui să mă duc până în camera mea să mă schimb." Îi spun.
"Bun. Abia aştept. Îl pun pe Ken să aducă sacii cu pământ din hambar cât timp sunteţi voi plecaţi."
"Dacă aştepţi până ne întoarcem, Harry îl poate ajuta?" Întreb pe jumătate, uitându-mă la Harry.
"O, vei fi şi tu aici azi?" Zâmbetul ei creşte. Cum de nu vede că oamenii ţin la el?
"Mm... da. O să stau azi pe aici... cred. Dacă e în regulă?" Se fâstâceşte.
"Bineînţeles! Ken! Ai auzit asta? Harry va sta aici toată ziua!" Entuziasmul ei mă face să zâmbesc , iar Harry îşi dă ochii peste cap.
"Fii drăguţ." Îi şoptesc, iar el îmi arată cel mai fals zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Chicotesc şi îi lovesc piciorul cu al meu.
