Capitolul 97

1.2K 56 0
                                    


"Deci, acum că avem propria noastră locuinţă, presupun că nu vrei să mai stai acasă la taică-meu?" Mă întreabă Harry ca să schimbe subiectul. Forţez faţa agresată a lui Zayn undeva în fundul minţii.

"Ai presupus corect." Îi zâmbesc. "Decât dacă mă roagă Karen. Ştii că nu aş refuza." Îi spun.

Sunt emoţionată să o văd pe Karen după ceea ce mi-a spus Harry aseară. Încerc să îmi limpezesc mintea, dar e mai greu decât am crezut.

"O, aproape am uitat." Spune şi se întinde spre radio.

Mă uit la el, iar el îşi ridică degetul, făcându-mi semn să aştept.

"M-am decis să le mai dau o şansă celor de la The Fray." Mă informează.

"Serios? Şi când ai decis asta?" Îl întreb.

"Păi, după prima noastră întâlnire la izvor, dar nu am desfăcut cd-ul până săptămâna trecută." Recunoaşte.

"Aia nu a fost o întâlnire." Îl tachinez, iar el chicoteşte.

"M-ai lăsat să te penetrez cu degetele, aş zice că a fost o întâlnire."

Îmi prinde mâna atunci când încerc să îl lovesc şi îmi sărută palma. Chicotesc şi îmi înfăşor degetele în jurul alor lui. Imagini cu mine întinsă pe tricoul ud în timp ce Harry mi-a provocat primul orgasm îmi inundă gândurile, iar Harry rânjeşte.

"A fost distractiv. Nu?" Se laudă, iar eu încep să râd.

"Mă rog, spune-mi opinia ta evoluată despre The Fray." Îi cer.

"Ei bine, de fapt nu-s aşa de răi. Este un piesa care chiar mi-a rămas în cap." Spune.

"Serios?" Acum sunt mai mult decât curioasă.

"Da..." Spune, iar ochii lui se îndreaptă spre drum înainte să apese butonul de la radio.

Muzica inunda spaţiul mic, iar eu zâmbesc imediat.

"Se cheama 'Never Say Never'." Mă informează Harry deşi eu deja ştiu piesa. E una dintre preferatele mele.

Ascultăm în linişte versurile, iar eu nu pot să îmi ascund zâmbetul tâmp de pe faţă. Ştiu că e puţin jenat de faptul că ascultă cântecul ăsta pentru mine, aşa că nu discut despre asta, pur şi mă bucur de acest moment delicat cu Harry.

Restul drumul e umplut de Harry răstălmăcind prin melodiile de pe album, spunându-mi ce crede despre fiecare dintre ele. Gestul acesta mic, dar semnificativ, înseamnă mult mai mult pentru mine decât va şti el vreodată. Ador momentele astea când îmi arată partea asta nouă a lui. Partea asta e una din preferatele mele.

Atunci când ajungem la casa tatălui său, strada e plină de maşini. Vântul rece suflă, iar eu încep să tremur. Jacheta subţire pe care o port peste rochie nu are puterea de a mă încălzi în rochia mea scurtă. Harry îşi dă jos sacoul lui şi mi-l aşează pe umeri. E surprinzător de cald şi miroase a Harry, parfumul meu favorit.

"Ei... uită-te la tine ce gentleman eşti. Cine ar fi crezut?" Îl tachinez.

"Nu mă face să te iau înapoi în maşină şi să te fut." Spune, iar eu scot un sunet între un icnet şi ţipăt, ceea ce lui i se pare foarte amuzant.

"Crezi că ai loc în chestia aia... poşeta... să îmi ţii telefonul?" Mă întreabă.

"E un plic şi da." Zâmbesc şi îmi întind mâna. El îmi pune obiectul în palmă, iar eu îl îndes în mica gentuţă. Observ că fundalul nu mai e gri simplu. Micul ecran e acoperit de poza pe care mi-a făcut-o atunci când vorbeam cu el în cameră. Buzele mele sunt uşor întredeschise, iar ochii mei sunt plini de viaţă. Obrajii mei au o strălucire călduroasă. E ciudat să mă văd în felul ăsta. Asta îmi face el mie, mă face să mă simt în viaţă.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum