"Ce ai spus?" Gura ei e aproape pe podea.
"M-ai auzit. Ăsta e apartamentul nostru, adică locuim amândoi aici." Îmi pun mâinile în şolduri pentru un efect mai dramatic.
"Nu se poate să locuieşti aici. Nu îţi permiţi un loc ca ăsta!" Pufneşte. E evident că nu mă crede.
"Ai vrea să vezi contractul? Pentru că am o copie."
"Întreaga situaţie e chiar mai rea decât am crezut. Ştiam că eşti prostuţă pentru că îţi faci de cap cu... băiatul ăla. Dar tu eşti chiar proastă de-a binelea dacă te-ai mutat cu el! Nici măcar nu îl cunoşti! Nu i-ai cunoscut părinţii. Nu ţi-e ruşine să fii văzută cu el în public?" Mă întreabă, iar furia mea fierbe.
Înainte să mă pot opri, sunt în faţa ei.
"Cum îndrăzneşti să vii în casa mea şi să îl insulţi?! Îl cunosc mai bine decât oricine, iar el mă cunoaşte mai bine decât ai putut să o faci tu vreodată! Şi, de fapt, chiar i-am întâlnit familia. Cel puţin pe tatăl lui. Vrei să ştii cine e tatăl lui? E rectorul de la WSU, la naiba!" Ţip.
Urăsc să folosesc titlul tatălui lui Harry, dar ăsta e genul de lucru care o şochează.
Harry iese din dormitor cu o expresie îngrijorată. Stă în spatele meu şi încearcă să mă tragă de lângă mama, exact ca data trecuta.
"O, grozav! Aici e omul momentului!" Îşi dă ochii peste cap la Harry.
"Tatăl lui nu e rectorul." Râde pe jumătate.
"Ba da, e. Şocată? Dacă nu ai fi fost atât de ocupată să fii o scorpie care judecă tot ai fi putut afla. Şi nu îndrăzni să te retragi şi să fii prietenoasă cu el acum. El a fost acolo pentru mine în moduri în care tu nu ai fost niciodată şi nu e nimic... adică nimic, ce poţi face ca să mă ţii departe de el!" Faţa mea e roşie şi udă din cauza lacrimilor, dar nu ar putea să îmi pese mai puţin.
"Nu vorbi cu mine aşa! Crezi că doar pentru că ţi-ai luat un apartament sofisticat şi ţi-ai conturat puţin ochii eşti brusc femeie? Scumpo, urăsc să îţi spun asta, dar arăţi ca o târfă, locuind cu cineva la 18 ani." Ţipă şi se apropie. Ochii lui Harry se coboară asupra ei în semn de avertisment, dar ea îl ignoră.
"Mai bine ai termina asta înainte să îţi pierzi virtutea, Tessa. Doar trage o privire în oglindă şi apoi uită-te la el! Voi doi arătaţi ridicol împreună. Îl aveai pe Noah, care era grozav pentru tine, şi tu l-ai dat la o parte pentru... asta!" Gesticulează spre Harry.
"Noah nu are nimic de-a face cu asta." Îi spun.
Maxilarul lui Harry se încleştează, iar eu îl rog în tăcere să nu spună nimic.
"Noah te iubeşte şi ştiu că şi tu îl iubeşti. Acum încetează cu şarada asta rebelă şi vino cu mine. Te duc înapoi la cămin şi Noah cu siguranţă te va ierta."
"Eşti atât de nebună. Sincer, mamă, ascultă-te! Nu vreau să vin cu tine. Locuiesc aici cu Harry şi îl iubesc. Nu pe Noah. Ţin la Noah, dar nu în felul ăla. A fost doar influenţa ta cea care m-a făcut să cred că l-am iubit pentru că simţeam că ar trebui. Îmi pare rău, dar îl iubesc pe Harry, iar el mă iubeşte pe mine."
"Tessa! Nu te iubeşte. Stă cu tine doar până când îţi intră în pantaloni. Deschide ochii, fetiţo!"
Ceva din modul în care mi-a zis 'fetiţo' mă trimite peste limită.
"Deja mi-a intrat în pantaloni şi ghici ce? Încă e aici!" Strig. Harry şi mama mea au aceeaşi expresie şocată, dar cea a mamei mele se transformă într-una dezgustată, în timp ce a lui Harry într-o încruntătură compătimitoare.
