Capitolul 79

1.1K 68 0
                                    


Harry a sfârşit prin a rămâne în camera mea aseară după ce Tristan şi Steph au plecat la apartamentul lui. Restul nopţii l-am petrecut vorbind şi sărutându-ne înainte ca Harry să adoarmă cu capul în poala mea. Am visat la un timp şi un loc unde chiar am putea locui împreună. Mi-ar plăcea să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să îl găsesc pe Harry lângă mine, dar nu e realist. Sunt prea tânără.

Dimineaţa de luni e acum aici, iar alarma mea a fost setată cu zece minute mai târziu, dându-mi toată dimineaţa peste cap. După ce fac duş şi mă machiez rapid, îl trezesc pe Harry înainte să îmi bag în priză uscătorul de păr.

"Cat e ceasul?" Mormăie.

"E 6:30. Trebuie să îmi usuc părul."

"6:30? Trebuie să ajungi acolo abia la noua, vino înapoi în pat."

"Nu, trebuie să îmi fac şi părul şi să îmi iau cafea. Trebuie să plec de aici pe la 7:30. Drumul durează 45 de minute." Îi amintesc.

"O să ajungi acolo cu 45 de minute mai devreme. Ar trebui să pleci la opt." Îşi închide ochii şi se culcă la loc.

Îl ignor şi îmi deschid uscătorul. El îşi ia o pernă şi îşi acoperă capul cu ea. După ce mi-am ondulat părul, mă duc spre agenda mea din nou ca să mă asigur că nu am ratat nimic.

"Te duci la cursuri de aici?" Îl întreb în timp ce mă îmbrac.

"Da, probabil. Pot să-ţi folosesc periuţa de dinţi?" Zâmbeşte şi se ridică din pat.

"O, presupun ca da. Pot să-mi cumpăr una nouă când mă întorc." Îi spun. Nimeni nu mi-a mai cerut periuţa de dinţi până acum. Mă imaginez punându-mi-o în gură după ce a folosit-o el. "Da, poţi." Reformulez. Nu pot să mă abţin să nu observ modul în care ochii lui călătoresc de sus în jos pe corpul meu.

"Tot spun că nu ar trebui să pleci până la opt. Gândeşte-te la lucrurile pe care le-am putea face în 30 de minute." Rânjeşte. Ochii mei se duc spre proeminenta din boxerii lui, iar corpul meu se încălzeşte instantaneu. Degetele mi se opresc la nasturele din mijlocul cămăşii mele în timp ce el traversează leneş camera mică pentru a se muta în spatele meu. Îi fac semn să îmi tragă fermoarul de la fustă. Mâinile lui trec peste pielea mea goală înainte să tragă uşor fermoarul fustei în sus şi să îmi bage cămaşa în ea.

"Trebuie, tot mai am de luat cafeaua. Dacă e trafic? Un accident? Aş putea să fac pană sau să am nevoie de benzină? M-aş putea rătăci sau nu aş putea găsi loc de parcare. Dacă parchez prea în spate şi apoi va trebui să merg pe jos o grămadă şi o să obosesc, aşa că voi avea nevoie de câteva minute să..."

"Trebuie să te calmezi, iubito. Eşti mult prea agitată." Îmi respiră în ureche. Mă uit la el în oglindă. Arată atât de perfect când se trezeşte, starea de somnolenţă făcându-l să pară mai blând.

"Nu pot să mă abţin, stagiul ăsta înseamnă atât de mult pentru mine. Nu pot să risc să îl distrug." Mintea mi-o ia la goana. Voi fi bine după ziua de azi, după ce voi şti la ce să mă aştept şi îmi voi putea plănui săptămâna în conformitate cu asta.

"Nu vrei să apari acolo aşa emoţionată. Te vor mânca de vie." Îmi învăluie gâtul cu un sir de sărutări mici.

"Voi fi bine." Sper. Pielea de găină mă acoperă din cauza respiraţiei lui calde pe gâtul meu.

"Lasă-mă să te relaxez mai întâi." Vocea lui e joasă şi seducătoare, amestecată cu somnolenţă.

"Eu..." Îmi trasează clavicula cu degetele şi în jos pe pieptul meu. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei în oglindă, iar eu oftez înfrântă. "Cinci minute?" Întreb şi îl implor în acelaşi timp.

#HESSAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum